Pe fondul scumpirii de la o săptămână la alta a combustibilului din ultimul timp, și uneori chiar de la o zi la alta, am stat de vorbă cu mai mulți manageri români de transport pentru a vedea în ce măsură reușesc nu numai să transpună aceste creșteri în tarife, ci și să se pună la adăpost în eventualitatea în care tendința continuă.
În cazul Dumagas, cele mai multe contracte includ clauză de combustibil, dar uneori indexarea se făcea o dată la trei luni, „ceea ce până acum era suficient, însă acum vrem să le aducem pe toate la o lună“, declară CEO-ul companiei, Mircea Vlah.
Prețul de transport fusese negociat anterior la final de an, dar chiar și în cazul contractelor s-a cerut o indexare, „deoarece a fost o situație excepțională și nu am putut să o tratăm normal, nu mai puteam merge cu prețurile vechi. În mod surprinzător, cei mai mulți clienți au acceptat să negocieze și să ajusteze tarifele, iar cei care nu au acceptat decât cu greu și într-o măsură mai mică sunt firmele mari, din industrii cu proceduri mai restrictive, în care deciziile se iau în alte țări. Dar dacă nu acceptă nu mai puteam lucra pentru ei.“ Creșterea de tarife pe care a solicitat-o firma craioveană este de 20% față de decembrie, pentru a acoperi și scumpirea din ultimul timp a carburantului, și instabilitatea, cu alte cuvinte, „coeficientul de panică, deoarece avem subcontractori pe care trebuie să-i ținem aproape. Cu 20% nu creșteau tarifele nici într-un an, dar acum nu avem de ales nici noi, nici clienții.“ La transport intern firma are 20-25% curse spot, iar la internațional, 30-35%, segmentul spot fiind unul în care tarifele se ajustează mai ușor în prezent. „În alte perioade este mai greu de ajustat tarifele de pe piața spot, dar, nici măcar în momente ca acesta, când este mai avantajos să lucrezi pe piața spot, nimeni nu-și cumpără camioane pentru a specula perioadele bune. Pe de altă parte, această perioadă vine cu surpriza că și tarifele din contracte se pot renegocia.“
