Dupa indelungi asteptari si eforturi din partea asociatiilor patronale, Legea pentru anularea unor obligatii fiscale si pentru modificarea unor acte normative (cunoscuta si sub numele de legea amnistiei pe diurna) a trecut de Parlament si a fost promulgata de presedintele Klaus Iohannis la sfarsitul lui martie (Legea nr. 72/30 martie 2022).
Cei mai multi operatori de transport international sunt atat de fericiti ca au scapat de stresul inchiderii firmei, incat aproape ca au uitat de eforturile de a strange documente si argumente pentru a respinge actiunea ANAF. Sunt insa si firme care intre timp s-au inchis sau care au ramas cu zeci sau chiar sute de mii de euro platiti drept comisioane consultantilor fiscali pentru formularea de contestatii la ANAF si avocatilor pentru apararile succesive la diferite Curti de Justitie. Unele dintre acestea se gandesc sa isi ceara dreptatea si sa isi recupereze o parte din prejudiciile suportate. In acest sens, unul dintre juristii care are astfel de cazuri ia in calcul actionarea statului roman in judecata de catre persoanele/companiile care au avut de suferit de pe urma campaniei demarate de organele fiscale, pentru repararea prejudiciilor cauzate, intrucat „vorbim de o incalcare a principiului securitatii juridice, contribuabilii fiind cei care au suportat pericolul insecuritatii pe care dreptul fiscal l-a creat in raport cu acestia. Transportatorii nu trebuie sa ramana in pasivitate intrucat, in caz contrar, peste 3-4 ani, vom fi martorii unor noi campanii de decimare a acestui sector de activitate ca urmare a unor inspectii fiscale. Pentru a nu se mai repeta tendinta fiscala din 2014-2015 si 2019-2021, transportatorii trebuie sa adere la structuri juridice care sa militeze pentru drepturile lor, dezbinarea acestui sector de activitate facandu-i vulnerabili in fata organelor fiscale, care au speculat acest fapt.”
Sunt firme ale caror procese s-au inchis la Inalta Curte de Casatie si Justitie si care se pot indrepta impotriva ANAF cerand despagubiri. Unele dintre ele au avut de sustinut in fata ANAF si la Inalta Curte de Casatie peste 10 dosare cu tot cu suspendari. Pentru toate s-a cerut recuperarea cheltuielilor de judecata, care nu sunt deloc neglijabile si pot ajunge, in unele cazuri, si la peste 100.000 de euro. Depinde si de suma de plata impusa de ANAF, avocatii care au reusit sa aiba rezultate aplicand un comision de 1-1,5% din riscul fiscal.
Chiar daca multi transportatori s-au simtit cumva hartuiti de un inspector sau altul, cei care doresc sa ceara socoteala Statului pentru pagubele suferite in toata aceasta perioada nu se vor indrepta impotriva functionarilor care au condus inspectiile fiscale, mergand pe principiul ca acestia au primit temele si modul de control de la institutia centrala. Insa, dupa finalizarea dosarului, Statul are posibilitatea de actiune in regres si de a-i trage la raspundere pe cei care au intocmit nelegal deciziile de impunere.
De precizat ca, pana la emiterea de catre Presedintele ANAF a procedurii de punere in aplicare a prevederilor potrivit carora se anuleaza sumele stabilite prin decizii de impunere, respectiv stoparea actiunilor de control, legea nu poate fi pusa in aplicare, cel putin cu privire la art. I, legiuitorul instituind obligatia de a se emite ,,procedura de punere in aplicare”.
Cei care au scapat fara control pot rasufla usurati, insa toti trebuie sa aiba grija sa isi puna la punct contractele de munca si actele aditionale care trebuie sa prevada, potrivit unui raspuns primit din partea Inspectiei Muncii, „cuantumul total al remuneratiei acordate salariatului pe perioada detasarii, cu evidentierea distincta a indemnizatiei specifice detasarii, atunci cand aceasta este acordata, precum si cheltuielile efective generate de detasare – transportul, cazarea si masa – modalitatea de acordare sau de rambursare a acestora, respectiv modalitatea de asigurare a transportului, cazarii sau mesei, dupa caz” (Actul aditional la contractul de munca se incheie conform articolului 18 din Legea nr. 53/2003). Nu trebuie uitat ca indemnizatia specifica detasarii transnationale este considerata parte a remuneratiei soferului daca se mentioneaza negru pe alb in contractul de munca/actul aditional ca indemnizatia nu include cheltuieli generate de detasare. La calculul remuneratiei minime trebuie luate in considerare nu doar salariul sau indemnizatia de detasare, ci toate elementele constitutive ale remuneratiei care sunt obligatorii conform dreptului intern, actelor cu putere de lege si actelor administrative sau conventiilor colective sau sentintelor arbitrale cu aplicabilitate generala sau care se aplica in conformitate cu art. 3, alin. 8 din Directiva 96/71/CE in statul membru respectiv.
