În contextul crizei forţei de muncă, care se resimte tot mai mult în logistică şi depozitare, recrutarea lucrătorilor extracomunitari devine o soluţie tot mai atractivă. Asiaticii sunt dornici să vină să muncească în Europa pe salarii mai mari decât pot primi în ţările lor, însă se lovesc de bariera birocratică. Procedurile sunt greoaie, iar din state precum India, Nepal sau Bangladesh „importul” de lucrători poate dura până aproape de un an.
Costurile iniţiale pentru aducerea asiaticilor sunt compensate pe termen lung de stabilitatea pe care aceştia o au la locul de muncă, cu condiţia ca selecţia să fie bine făcută, iar cei angajaţi să se plieze cerinţelor postului.
Pentru aceia care nu doresc să îşi bată capul cu importul de forţă de muncă din Asia – care vine la pachet cu tot stresul generat de procedurile greoaie şi de lipsa de predictibilitate în legătură cu sosirea lucrătorilor în România – automatizarea poate reprezenta o alternativă. Nici aici implementarea nu se poate face însă de pe o zi pe alta, iar volumele de activitate trebuie să fie suficiente pentru a permite amortizarea investiţiei într-o perspectivă de timp rezonabilă. Despre plusurile şi minusurile importului de muncitori asiatici precum şi despre oportunităţile aduse de automatizare am discutat în cadrul Galei Tranzit de Logistică, desfăşurată la Hotelul Ramada Parc din Bucureşti, pe 31 martie, cu Romulus Badea (SOTER), Paul Niță (IDL Bucharest) și Cătălin Ivana (Total Technologies). Dacă doriți să vedeți întreaga discuție cu cei trei speakeri de la Gala Tranzit, puteți urmări discutia integrală.
