Evenimentul de prezentare a Parcului Industrial din Alexandria și a oportunităților pe care acest oraș le propune potențialilor investitori ne-a oferit și ocazia de a vizita fabrica locală de înghețată Cream Land, aflată în al patrulea an de activitate și aparținând grupului ce deține și fabrica de lactate Comalat, cu o vechime de peste 20 de ani. Cream Land a necesitat o investiție de 2,3 milioane de euro în amenajarea clădirii și în echipamente de producție, depozitare și transport, investiție care în condiții normale de piață s-ar fi amortizat în mai puțin de doi ani. În realitate însă se lucrează la doar 10% din capacitate, pentru că cele mai multe lanțuri mari de retail nu vor să includă în ofertă această înghețată, deși este preparată din lapte proaspăt, fără aditivi, deci constituie un desert sănătos, iar consumatorii care o cunosc o apreciază.
Administratorul Cream Land, Irina Filip, a avut în 2012 ideea de a deschide o fabrică de „înghețată adevărată, care să fie făcută ca la carte, din lapte proaspăt, deoarece acest tip de înghețată aproape dispăruse de pe piață“. În 2017 a fost obținută finanțarea bancară și au început lucrările de renovare, recompartimentare și reamenajare a unei clădiri deja existente, astfel încât să respecte normele igienico-sanitare impuse în industria alimentară și să înglobeze toate tehnologiile necesare pentru produse de cea mai bună calitate. „Pentru că asta am dorit să oferim, înghețată premium veritabilă, adică nu din punct de vedere al ambalajului sau al prețului, ci al calității.“ La final de 2018 fabrica a fost gata și a început producția, în urma unei investiții inițiale de 2,3 milioane de euro, care a inclus atât construcția, cât și echipamentele de producție, depozitele de materie primă și de produse finite și flota de cisterne și dube frigorifice pentru transport de înghețată.
Irina Filip explică faptul că împărțirea înghețatei în segmentele premium, medium și low este informală și se face la noi mai ales în funcție de preț, „deși nu acesta este criteriul corect, deoarece există produse foarte scumpe, dar care din punct de vedere al conținutului sunt departe de ce ar trebui să fie niște produse premium. Acesta a fost și motivul pentru care cred în continuare cu tărie că brandul nostru poate face performanță, dar din păcate ne-am lovit de o situație specifică doar pieței alimentare din România, aceea în care produselor autohtone de calitate li se limitează drastic prezența în marile rețele de retail. Este de notorietate faptul că în 2021 au fost peste 30 de alerte alimentare privitoare la înghețată, toate numai la mărcile foarte scumpe, de import, care se pare că sunt fabricate cu aditivi aduși din afara UE – pentru că în Comunitate este interzisă folosirea oxidului de etilenă în industria alimentară și chiar și în industria furajelor pentru animale. Totuși, acele branduri care creează probleme sunt prezente la vânzare în toate magazinele retailului modern, iar noi nu avem acces decât în unul din 10 magazine. Această situație înseamnă pur și simplu anticoncurență, așa cum o definește și legea, câtă vreme cei mai mulți retaileri mari din România refuză să vândă produse alimentare de cea mai bună calitate și cu cel mai bun raport calitate/preț, pe care consumatorii le vor și care sunt benefice pentru sănătatea lor, dar vând în toate magazinele alte produse cu prețuri uriașe și pline de aditivi. Și asta în timp ce instituția statului care are datoria să asigure un mediu concurențial corect nu face nimic pentru a descuraja aceste practici.“
În plus, în puținele magazine în care se vând, produsele fabricate de Cream Land sunt cele mai ieftine din segmentul premium, deși, așa cum declară Irina Filip, au cele mai scumpe ingrediente și nu conțin nicio urmă de aditivi.
Capacitate teoretică de 1.500 kg de înghețată pe oră
În aceste condiții, deși are o capacitate de 1.500 kg de înghețată pe oră – și cu o investiție suplimentară de 100.000 de euro într-un freezer liniar ar putea ajunge la 2.300 kg/oră – fabrica lucrează la doar 10%. Dar, cu toate că nu crede că există șanse de schimbare a condițiilor din țară, Irina Filip nu vede exportul ca pe o soluție, cel puțin nu deocamdată, deoarece și-a dorit să vândă înghețata pe piața internă și nu s-a așteptat la un asemenea refuz din partea retailerilor. Refuz care, consideră aceasta, ține de politicile firmelor din România, nu ale companiilor-mamă, deoarece nu se procedează la fel în toate țările în care aceste companii dețin rețele de magazine. „Pe alte piețe est-europene, nu mai spun în vest, cele mai multe produse alimentare comercializate în marile rețele alimentare sunt autohtone, și doar 20-25% sunt de import – exact invers decât la noi.“
Înghețata este singurul desert industrial care poate avea conținut curat și sănătos
În aceste condiții, puținii producători români de înghețată care mai există pe piață vând în rețelele proprii de magazine, aproape exclusiv în perioada verii, mai ales dacă sunt firme cu vechime de peste 20 de ani și au avut timp să dezvolte astfel de rețele. Și doar câțiva sunt prezenți la raft în retailul modern. Or, Irina Filip nu se gândește la o rețea proprie, deoarece vrea cu totul altceva: ca vânzările să aibă loc în tot timpul anului. Iar asta nu se poate decât prin marile lanțuri de magazine. „Înghețata este singura categorie de desert industrial care oferă posibilitatea unui conținut «curat» și foarte nutritiv, fără riscul alterării rapide, deoarece se fabrică, se stochează și se transportă la temperatură de congelare. Deci rezistă mai bine decât alte produse fără să conțină aditivi, care reprezintă o problemă foarte mare pentru sănătate.“
Înghețata se împarte în segmentele „impuls“ (cele mici, la cornet, vafă sau pe băț, dintre care 95% se consumă în sezonul cald, chiar pe stradă), și „take home“ (cele ambalate în caserole, care se consună acasă). Cream Land nu este interesată decât de al doilea tip, pentru că el nu are sezonalitate foarte mare – deși obiceiul românilor este să consume înghețată mai ales vara. „Însă este doar un obicei: în realitate poți consuma înghețată acasă în orice anotimp.“
Un alt motiv pentru care orice soluție în afară de vânzarea în retailul modern nu este decât auxiliară este acela că retailul tradițional se restrânge foarte mult și foarte repede: lunar apar 100-200 de noi magazine ale rețelelor moderne și astfel se închid 400-500 de magazine tradiționale din jur.
În ceea ce privește produsele lactate comercializate de Comalat (lapte de consum, sana, iaurt, smântână, brânză dulce, telemea, cașcaval, brânza topită), acestea se comercializează în HoReCa și în retailul tradițional, deci și aici vor fi făcute schimbări, tot din cauza diminuării numărului de astfel de magazine.
Înghețata produsă de Cream Land se vinde și în restaurante, dar tot în cantități mici, câtă vreme distribuitorii specializați au contracte de exclusivitate cu alte mărci.
Mașinile proprii stau mai mult nefolosite, deci ar putea lucra și pentru terți
Comalat și Cream Land achiziționează lapte numai din România, atât de la ferme mai mari, cât și de la microferme cu 50-70 de capete, aflate, cele mai multe dintre ele, la distanță de până la 70 km. Comalat procesează aproape 100.000 l pe săptămână, dar în cazul Cream Land, deși mai mult de jumătate din conținutul înghețatei este reprezentat de laptele proaspăt, cantitățile cumpărate sunt mici și depind de comenzi. Concret, fabrica lucrează atâtea zile cât este nevoie pentru a onora o cerere, dar apoi face pauze până o primește pe următoarea, deoarece chiar și puținii retaileri mari care au acceptat să comercializeze produsele sale refuză să negocieze anumite cantități, astfel încât fabrica să aibă predictibilitatea producției, și implicit a aprovizionării cu lapte. Astfel că, atunci când primește o comandă, Cream Land cumpără laptele necesar de la Comalat, care face zilnic procesare, iar cantitatea care rămâne este mereu suficientă pentru comenzile imediate de produse lactate. „Îmi este înfiorător de greu să accept această situație“, declară Irina Filip, „și am un sentiment de nedreptate și de frustrare cumplită din cauza modului în care se încalcă regulile concurenței și sunt distruse firmele românești pentru a se favoriza vânzarea produselor importate. Și cred că în industria alimentară se întâmplă asta mai mult decât în alte domenii, deoarece interesul este mai mare, câtă vreme de alimente avem cu toții nevoie întotdeauna.“
Transportul laptelui la fabrică se realiză cu două cisterne proprii de câte 7.000 l fiecare, cu două compartimente, pe șasiu DAF, iar termoizolația acestora permite ca temperatura să urce cu cel mult un grad în timpul cursei. Înghețata se transportă tot cu vehicule proprii, DAF cu suprastructură frigorifică termoizolată care asigură o temperatură interioară de -22-(-20) OC și are o capacitate de 10 europaleți și o sarcină utilă de 5 t.
Vehiculele au fost cumpărate încă de la începutul proiectului, „deoarece am vrut ca fabrica să fie dotată cu tot ce trebuie pentru transport de lapte și produse finite. Credeam sincer – mai ales în urma discuțiilor cu retailerii, care înainte să existe fabrica păreau foarte interesați – că vom avea succes. De aceea am investit în echipamente de producție, de depozitare și de transport care să facă față celor mai exigente cerințe din partea clienților și să ne permită să controlăm totul la sânge, pentru siguranță alimentară maximă.“
Doar că, în condițiile în care estimarea inițială nu s-a potrivit cu realitatea de pe piață, mașinile stau în mare parte nefolosite, deci ar putea face transport pentru terți. „Deocamdată nu facem asta, dar am vrea. Poate ar mai trebui să angajăm 1-2 șoferi, dar suntem interesați.“
În afară de lapte se mai folosesc frișcă, lapte praf veritabil, obținut din lapte proaspăt deshidratat, fără tratamente chimice (în cantitate relativ mică, pentru consistență, deoarece nu se lucrează cu agenți de îngroșare, în afară de gălbenușul de ou ce emulsionează și leagă ingredientele), arome naturale de vanilie, pudră de cacao și granule de ciocolată. Acestea sunt cumpărate tot din România, iar transportul se face fie cu dubele frigorifice proprii, mai ales când au de făcut livrări în zonele de unde sunt furnizorii materiilor prime, fie cu mașinile acestora.
Pentru ingredientele solide fabrica dispune de depozit cu umiditate și temperatură controlate, cu două sisteme de control și de alertă, care să garanteze că nu se schimbă condițiile de păstrare a produselor. „Avem, deci, și din acest punct de vedere, toate dotările necesare pentru a lucra la cele mai înalte standarde de exigență, pentru a ne dezvolta și a vinde pe toată piața natională.“
