Așa cum v-am informat zilele trecute, Comitetul Național Rutier din Franța (CNR) a finalizat recent un studiu privind activitatea și costurile din 2021 ale companiilor franceze de transport rutier de mărfuri pe distanțe lungi.
Printre concluzii se numără și aceea că ponderea livrărilor de combustibil la stațiile de incintă ale operatorilor scade de 10 ani încoace, din trei motive. În primul rând, diferența de preț dintre alimentarea la pompă și alimentarea din propria stație de incintă nu mai este la fel de mare ca înainte: în 2001, de exemplu, un transportator plătea, în medie, cu 7,8% mai mult la pompă decât la stația de incintă, iar în 2021 diferența este de numai 2,5%, deci de circa 4 cenți/l. În al doilea rând, standardele tehnice și normele obligatorii de control au avut un rol determinant în decizia francezilor de a nu mai avea stații de incintă. Și, în al treilea rând, există în continuare tensiuni între transportatori și distribuitorii de combustibil vrac, câtă vreme aceștia din urmă nu le acordă cărăușilor condiții preferențiale.
Proporția în care firmele folosesc stații de incintă crește odată cu dimensiunea firmei și a flotei: numai 31,8% dintre operatorii intervievați de CNR care au până la 19 angajați au o stație de incintă, în timp ce aproape toți cei cu mai mult de 50 de angajați au o astfel de echipare. Principalul motiv este faptul că durează mult până când investiția în stația de incintă aduce profit din diferența de preț față de combustibilul de la pompă.
