Indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale face parte din remuneraţia minimă şi este venit neimpozabil pentru salariat, în limita plafonului de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin HG 518/1995, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat. Anumite state au o anumită reticenţă cu privire la considerarea indemnizaţiei ca venit de natură salarială, însă directiva 1057/2020 este foarte clară în acest sens, a explicat consultantul financiar Petru Horga în cadrul Galei Tranzit, din 4 noiembrie.

Pentru a nu avea surprize neplăcute la un eventual control, companiile de transport sunt sfătuite să fie foarte explicite în contractele individuale de muncă cu privire la remuneraţia şoferului pe perioada detaşării transnaţionale. Astfel, este bine de precizat scopul acordării indemnizaţiei (acela de a compensa inconvenientele legate de detaşare), dar şi faptul că perioada detaşării se acordă, pe lângă indemnizaţie, şi o alocaţie de hrană într-o anumită sumă, tocmai pentru a se evita interpretarea că indemnizaţia specifică detaşării ar conţine şi o componentă legată de hrană.

Separat de încadrarea corectă a indemnizaţiei de detaşare, operatorii de transport sunt sfătuiţi să fie atenţi şi la noutăţile pe care de aduce Codul fiscal începând de anul viitor, în ceea ce priveşte veniturile neimpozabile pe care le pot avea angajaţii. Astfel, următoarele venituri cumulate lunar nu sunt venituri impozabile în înţelesul impozitului pe venit, în limita unui plafon lunar de cel mult 33% din salariul de bază:

• prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate (altele decât cele primite de şoferi în baza HG 38/2008), în limita a 2,5 ori nivelul pentru indemnizaţia de delegare/detaşare;
• hrana acordată salariaţilor în limita valoarii unui tichet de masă/persoană(zi (hrană preparată în unităţi proprii sau achiziţionată de la unităţi specializate) – prevederea nu se aplică salariaţilor care beneficiază de tichete de masă, precum şi persoanelor aflate în concediu de odihnă sau în delegare/detaşare;
• cazarea şi contravaloarea chirie, în limita unui plafon neimpozabil de 20% din salariul de bază minim brut pe ţară valabil la data acordării avantajului respectiv;
• servicii turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada cncediului pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, în limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat, la nivelul unui salariu mediu brut;
• contribuţiile la un fond de pensii facultative – maximum 400 de euro/an;
• asigurări voluntare de sănătate, servicii medicale furnizate sub formă de abonament, în limita a 400 de euro/anual;
• telemuncă – maximum 400 de lei/lună).

Ordinea în care aceste venituri se includ în plafonul lunar de cel mult 33% din salariul de bază se stabileşte de către angajator. Foarte important, angajatorul va fi obligat să declare în D 112 şi veniturile neimpozabile plătite salariaţilor: indemnizaţiile de delegare/detaşare, indemnizaţiile specifice detaşării transnaţionale, cele pentru clauza de mobilitate, contribuţiile la fondurile de pensii facultative, asigurările private de sănătate, serviciile turistice etc., întrucât ANAF va efectua o monitorizare mai atentă a acestor venituri neimpozabile.