Institutul olandez de cercetare TNO studiază de mulți ani mobilitatea durabilă și reprezentanții săi sunt de părere că aceasta se poate realiza în multe feluri – cu vehicule electrice, pe hidrogen, pe combustibili sintetici sau biocombustibili – și că nu trebuie eliminată din start nicio tehnologie.
TNO se uită la evoluțiile tehnologice importante pentru actorii din logistică și investighează, teoretic, dar și experimental, în laborator, ce pot face părțile pentru a pune în practică idei și tehnologii noi și care sunt rezultatele. De exemplu, în prezent se ocupă de camioanele electrice grele din portul Rotterdam – cum este consumul, care sunt influențele condițiilor meteorologice și ale încărcăturii – dar colaborează și cu alte companii de transport care au mașini electrice și a creat un program de monitorizare, analiză și evaluare pentru a identifica problemele și a veni împreună cu soluții.
TNO ajută și orașele să găsească măsuri pentru a-și face sistemul de mobilitate mai sustenabil și lucrează la dezvoltarea logisticii urbane și la arhitectura logistică bazată pe hub-uri, astfel încât să se obțină cât mai multe beneficii din digitalizare. În plus, are proiecte în care emisiile de CO2 au fost reduse cu zeci de procente și numărul de curse cu vehicule grele a fost înjumătățit.
În ceea ce privește implementarea camioanelor electrice, TNO crede că o capacitate suficientă a rețelei și o infrastructură de încărcare suficientă reprezintă provocări majore ce pot fi rezolvate parțial prin conectarea parcurilor logistice la un câmp solar sau la o turbină eoliană ori prin instalarea de panouri solare pe acoperiș și prin utilizarea unei baterii staționare pentru a alimentare parțială energia. Dar sustenabilitatea poate fi realizată și printr-o utilizare mai inteligentă a vehiculelor. Deocamdată suntem departe de lumea ideală în care putem face ca toate transporturile de marfă să funcționeze fără probleme cu camioanele electrice, mai ales dacă ne uităm la oferta de vehicule și la stațiile de alimentare, dar dacă se dorește atingerea ambițiilor trebuie să se ia măsuri logistice inovatoare și să se adopte tehnologii care permit un condus mult mai eficient.
Hidrogenul este văzut ca o soluție mai scumpă decât bateria electrică, deoarece tehnologia a rămas în urmă. Dacă vrei să ai hidrogen verde, trebuie să-l faci din electricitate sustenabilă, proces în care se pierde energie, ceea ce face ca prețul hidrogenului verde să fie mai mare decât al electricității. Și transportul hidrogenului este scump, atât în camioane, deoarece capacitatea nu e prea mare, cât și prin conducte, unde intervine și problema purității lui la stațiile de alimentare O altă soluție este producția locală de hidrogen, dar și aici apar probleme, deoarece rețeaua de energie electrică din multe locații nu are o capacitate suficientă pentru a produce hidrogen verde la stația de alimentare, și mai este nevoie și de o capacitate relativ mare de stocare. Iar din cauza tuturor acestor probleme prețul este mai mare decât al energiei, deci transportul nu mai poate fi competitiv.
În aceste codiții, vehiculele electrice aduc avantaje majore, dar TNO recomandă să nu pariem pe o singură soluție, ci și combustibilii sintetici (e-combustibilii) și biocombustibilii sunt alternative bune, ușor de folosit și pentru care infrastructura există, ceea ce reprezintă un avantaj. Numai motorul cu ardere internă nu este o soluție dacă vrem un aer de o calitate bună. Pe de altă parte însă, e-combustibilii nu vor fi disponibili până în 2040.
