Sistemul de monitorizare a bunurilor cu risc fiscal ridicat a intrat în vigoare la 1 iulie 2022 și are ca scop reducerea evaziunii fiscale, creșterea colectării de taxe și impozite la bugetul de stat și combaterea comerțului ilicit de bunuri. Promovat ca ordonanță de urgență, actul normativ este foarte sumar și are numeroase lacune ce țin de practica de zi cu zi a companiilor de logistică și transport, care, deși nu sunt proprietare ale bunurilor respective, au obligația de a prezenta codul UIT – care confirmă declararea în RO eTransport – la controlul în trafic. Subiectul este controversat din cauza amenzilor, care pot ajunge până la 100.000 de lei pentru persoanele juridice, inclusiv cu confiscarea valorii bunurilor. Minusurile au fost recunoscute inclusiv de către autorități și, tocmai din acest motiv, aplicarea sancțiunilor a fost amânată deja în două rânduri, ultima dată pentru 1 ianuarie a.c.
Înregistrarea în sistemul RO eTransport este obligatorie pentru toate transporturile de bunuri având risc fiscal ridicat, care cântăresc mai mult de 500 kg ori a căror valoare depășește 10.000 de lei, și care sunt efectuate cu vehicule având masa totală maximă autorizată de peste 2,5 t. Este vorba aici despre fructe, legume, îmbrăcăminte, încălțăminte, băuturi alcoolice și non-alcoolice, dar și produse mai specifice din sectorul construcțiilor (nisip, pietriș, bare, tije etc.). Obligația de raportare revine operatorilor economici, beneficiarilor, exportatorilor, importatorilor și, în anumite cazuri, firmelor de depozitare, pentru bunurile care sunt în tranzit pe teritoriul României și sunt descărcate temporar în depozitele lor. Raportarea se face prin platforma SPV (spațiu personal virtual) a operatorului economic, pentru obținerea codului unic de identificare UIT. Acesta din urmă trebuie pus la dispoziția organizatorului transportului sau a cărăușului, pentru a fi prezentat în caz de control.
Chiar dacă sistemul a intrat în vigoare în iulie anul trecut, aplicarea amenzilor a fost amânată, mai întâi pentru octombrie, iar apoi pentru 1 ianuarie 2023. Și asta pentru că trebuiau clarificate multe detalii de procedură, pentru diferite situații care pot apărea în practica de zi cu zi.
Sisteme similare de raportare și monitorizare există și în țările vecine (Ungaria, Bulgaria, Polonia și Republica Moldova), însă, din păcate, guvernanții români nu s-au inspirat deloc din practica țărilor cu mai multă experiență la acest capitol, și tocmai din acest motiv, la momentul adoptării legii, ea era chiar inaplicabilă, a explicat Daniel Radu, Director Distribuție Națională KLG Europe, cu prilejul Galei Tranzit Logistica. În plus, și sancțiunile sunt mult mai mari decât la vecini (doar 350 de euro este amenda în Ungaria pentru neprezentarea codului UIT). „Acum s-au mai adus modificări, pentru a se introduce mai multe nuanțe. Inițial prevederile legale se adresau doar proprietarilor de marfă – cei care aveau obligația de a face declarațiile – și transportatorilor. Firmele de logistică gestionează însă cele mai multe operațiuni, astfel că trebuiau stabilite obligații clare pentru toate părțile implicate, în vederea asigurării unui control cât mai bun al fluxurilor de marfă. Practic, cel care are obligația să facă declarația în RO eTransport desemnează organizatorul de transport, care poate fi atât el însuși, cât și beneficiarul sau o terță parte (cazul operatorilor logistici). Am reușit, de asemenea, să modificăm valabilitatea codului UIT, definirea partidei de marfă (ce înseamă declararea bunurilor atunci când se transportă împreună bunuri cu risc fiscal ridicat și alte categorii fără risc) etc.”, a precizat Daniel Radu.
Deși amenzi pentru nedeclararea bunurilor cu risc fiscal ridicat se pot da oficial de la 1 ianuarie 2023, controalele efectuate s-au soldat doar cu avertismente, ceea ce este foarte bine, pentru că încă nu s-au făcut toate adaptările în sistemul informatic și apar în continuare disfuncționalități. Acestea urmează să fie comunicate legiuitorilor pentru noi ajustări.
Printre principalele probleme se numără managementul și declararea retururilor, relația operatorului economic cu organizatorul de transport (care s-a concretizat în aplicație abia la finele lui februarie), informațiile care trebuie raportate în declarație etc.
Atenție la valabilitatea codului UIT și la informațiile declarate
Controlul mărfii și declararea în RO eTransport au loc în trafic, aceasta fiind și destinația legii: monitorizarea bunurilor cu risc fiscal ridicat pe teritoriul României. Prin urmare, deținerea codului UIT este obligatorie atunci când vehiculul este mișcare. Cum contravenientul nu este însă transportatorul sau șoferul, deși controlul se inițiază în trafic, el se finalizează la sediul clientului. Practic, pentru a putea fi emis procesul verbal de contravenție trebuie stabilită valoarea mărfii, iar de cele mai multe ori bunurile nu circulă însoțite de facturi fiscale. Astfel, după generarea procesului verbal, ANAF urmează să vină în control la contravenient în termen de 6 luni.
Până acum au avut loc controale în trafic care s-au soldat doar cu avertismente, mesajul fiind mai mult de informare asupra acestei obligații, anunțându-se că vor fi date și amenzi ulterior.
Autoritățile care pot controla în trafic sunt ANAF (Direcția Antifraudă), Autoritatea Vamală și – urmare a modificărilor aduse actului normativ în toamna anului trecut – Poliția Română. Este greu de apreciat însă cât de pregătiți sunt polițiștii în ceea ce privește legislația fiscală, este de părere Ludmila Petrescu, Senior Manager PwC.
De reținut faptul că organizatorul transportului trebuie să se preocupe de două aspecte principale: ca vehiculul cu care se transportă bunurile să fie cel desemnat în codul UIT și ca acest cod să nu expire. Nerespectarea oricăreia dintre cele două obligații poate atrage amenzi de la 20.000 la 100.000 de lei. Atenție! Codul UIT poate fi actualizat ori de câte ori este nevoie cu informații despre vehiculul cu care se transportă marfa.
Separat, transportatorul are doar sarcina de a înmâna documentele la control, în caz contrar amenda fiind de până la 5.000 de lei. Operatorii de transport prezenți la Gală s-au arătat revoltați de faptul că pot fi amendați din cauza unor erori ale beneficiarului sau proprietarului mărfii, iar recuperarea sumei – care nu este deloc de neglijat – este foarte dificilă. În practică, pot apărea tot felul de schimbări de ultim moment care sunt greu de modificat, iar dacă se întârzie prea mult se riscă pierderea transportului. Situația retururilor este, de exemplu, foarte complexă și des întâlnită, iar legea prevede în acest caz doar că trebuie generat un nou cod UIT, fără a se ține cont de situații particulare, cum ar fi refuzul la descărcare și redirecționarea mărfii la ora 18.
Nici problema vânzărilor către clienți finali persoane fizice nu este clară. Acestea din urmă pot refuza să dea numărul de înmatriculare al vehiculului cu care vor transporta marfa sau pot să dea un număr greșit. Vorbim de date cu caracter personal, pentru care trebuie semnat și un acord de protecție a datelor. Problema apare acolo unde persoanele fizice nu au acces la SPV și solicită livrarea bunurilor cu risc fiscal ridicat magazinului de retail.
Nu în ultimul rând, în cazul întârzierilor la livrare, dacă codul UIT expiră, atunci automat trebuie generat altul, fără a exista posibilitatea de prelungire. Astfel de situații pot apărea des, în condițiile în care codul este valabil 5 zile calendaristice, perioadă în care se pot include și weekend-uri. Se recomandă, așadar, urmărirea transportului până la destinație, pentru a verifica dacă descărcarea s-a făcut în timp util.
Soft dedicat pentru declararea în RO eTransport
Pentru optimizarea procedurilor, companiile de logistică sunt sfătuite să investească în softuri specializate pentru efectuarea declarațiilor în RO eTransport. De altfel, în cazul operatorilor cu mai multe depozite regionale, între care se produc mai multe transbordări de mărfuri, soluția de declarare manuală a tuturor bunurilor cu risc fiscal este chiar imposibilă. Plus că, întrucât accesul la raportare se face printr-un spațiu virtual personal, iar token-ul de acces se află într-un singur loc – de regulă, la directorul financiar al companiei – actualizarea informațiilor simultan din 10-20 de puncte de lucru este imposibilă.
Investiția în software variază, în funcție de datele existente deja în ERP-ul firmei. „Din perspectiva organizatorului de transport nu sunt foarte multe lucruri care nu se găsesc deja în softurile integrate din cadrul companiilor. În funcție de paleta de clienți sau de nevoile concrete ar putea fi însă necesară actualizarea mult mai multor aplicații pe lângă un simplu TMS. Nu se poate vorbi de un cost minim sau maxim, dar în medie trebuie luate în considerare cîteva mii de euro”, apreciază Ludmila Petrescu.
PwC a creat un soft special pentru declararea în RO eTransport, funcțional din toamna anului trecut, care integrează programele transportatorului sau ale furnizorilor cu cele ale ANAF: codurile UIT sunt generate prin preluarea datelor necesare din softul operatorului economic, prelucrarea acestora în forma cerută de RO eTransport și transmiterea lor către ANAF. Codurile UIT pot fi stocate, analizate, inclusiv scoase rapoarte pe marginea lor etc. Platforma e utilă pentru fluxuri și volume mari de tranzacții (de exemplu, 9.000 de UIT pe săptămână). „Provocarea cea mai mare este contorizarea corectă a fluxurilor de mărfuri, a informațiilor disponibile în ERP-ul companiei și coordonarea cu celelalte aplicații, astfel încât generarea codurilor UIT să se facă în mod corect. Este nevoie de operațiuni transparente și acuratețe”, a concluzionat Ludmila Petrescu.
