Potrivit HG 1447/2022, de la 1 ianuarie 2023 salariul minim de bază a crescut de la 2.550 la 3.000 de lei brut. Iar prin OUG 168/2022 s-a stabilit prelungirea – cu modificări – a facilității fiscale privind scutirea de taxe pentru 200 de lei din salariul minim. Ca atare, de la 1 ianuarie a crescut cuantumul maxim al indemnizației de detașare, ca urmare a măririi salariului de bază, la peste 80 de euro pe zi, foarte aproape de plafonul maxim de 87,5 euro/zi neimpozabil și deductibil. Astfel, orice alocație de hrană suplimentară se impozitează precum orice venit salarial. Iar dacă acordarea alocației de hrană pune la adăpost transportatorul de orice complicație pe partea de reconsiderare a diurnei/indemnizației drept venit de natură salarială, în practică orice cheltuială suplimentară duce compania aproape de pragul de nerentabilitate.
Potrivit legislației în vigoare, indemnizația specifică detașării transnaționale face parte din remunerația minimă și este venit neimpozabil pentru salariat, în limita plafonului de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin HG 518/1995, dar nu mai mult de limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat. Anumite state au o reticență cu privire la considerarea indemnizației specifice detașării transnaționale ca venit de natură salarială, însă directiva 1057/2020 este foarte clară în acest sens, a explicat consultantul financiar Petru Horga în cadrul Galei Tranzit de la finele lui 2022.
Indemnizație neimpozabilă de 87 de euro/zi în lunile cu 21 de zile lucrătoare
Ținând cont că salariul mimim brut pe economie a crescut la 3.000 de lei, în cazul unui angajat detașat transfrontalier 31 de zile pe lună, într-o lună cu 21 de zile lucrătoare, indemnizația de detașare neimpozabilă ajunge la 86,93 de euro/zi într-o lună cu 21 de zile lucrătoare, luând în calcul un curs de 4,93 de lei la euro.
Pentru a fi clar pentru toată lumea, indemnizația de detașare neimpozabilă se calculează astfel: se înmulțește salariul minim de 3.000 de lei cu 3, iar rezultatul (9.000 lei) se împarte la numărul de zile lucrătoare din lună (21 în exemplul luat) și rezultă o indemnizație specifică detașării transnaționale zilnică de 428,57 de lei care reprezintă venit neimpozabil pentru salariat, cu condiția ca această sumă să nu depășească nivelul de 2,5 ori nivelul legal pentru diurnă stabilit prin HG 518/1995.
Cu titlu de exemplu, dacă nivelul legal pentru diurnă stabilit prin HG 518/1995 este de 35 de euro/zi, și cursul BNR este de 4,93 de lei/euro, atunci se poate observa că indemnizația specifică detașării transnaționale de 428,57 de lei/zi reprezintă 86,93 de euro, sumă care se încadrează în plafonul neimpozabile de 87,5 euro/zi (35 de euro / zi x 2,5 = 87,5 euro). Astfel, pentru întreaga perioadă de 31 de zile cât a fost detașat, șoferul respectiv primește o indemnizație specifică detașării transnaționale de 13.285,67 de lei, adică 2.694,86 de euro (calculat la un curs de 1 euro = 4,93 de lei).
Cu alte cuvinte, șoferul poate primi o indemnizație neimpozabilă de 86.93 de euro pe zi, adică foarte aproape de suma maximă deductibilă permisă de lege dintotdeauna – 87,5 euro/zi.
Pentru că indemnizația specifică detașării transnaționale și alocația de masă (luate împreună) sunt neimpozabile până la nivelul prevăzut de Codul fiscal, în condițiile fiscale ale lui 2022, unii transportatori au acordat șoferilor o alocație de hrană de circa 15 euro pe zi si o indemnizație de detașare de 72,5 euro, astfel încât să iasă cu totul la plafonul maxim deductibil și neimpozabil de 87,5 eur/zi de detașare.
Alocație de hrană adăugată sau doar rambursare când se aduc documente justificative?
În noile condiții de creștere a salariului minim, fiecare companie își poate reevalua nivelul neimpozabil al indemnizației specifice detașării transnaționale și al indemnizației de hrană, dacă aceasta din urma era acordată. Se poate merge pe o diurna maximă neimpozabilă – care ajunge acum la aproape 87 de euro într-o lună cu 21 de zile lucrătoare – peste care se acordă o alocație de hrană care poate fi de 15 euro pe zi, dar care, în noile condiții, devine 100% impozabilă.
Avantajul acordării alocației de hrană este că transportatorul evită astfel orice posibilitate, atât din partea ANAF, cât și a autorităților fiscale din alte țări, de a considera că indemnizația de detașare include și sume acordate cu scopul rambursării cheltuielilor de masă. În acest caz, indemnizația de detașare se impozitează și nici nu mai poate fi considerată parte a remunerației minime.
Reamintim că în actul adițional la contractul de muncă al șoferilor trebuie precizat scopul acordării indemnizației (acela de a compensa inconvenientele legate de detașare), precum și faptul că indemnizația de detașare transnațională nu acoperă cheltuielile ocazionate de detașare (cheltuielile de hrană, transport și cazare).
Directiva 1057 prevede că atunci când nu se poate face o delimitare clară între indemnizația acordată în acest scop și banii aferenți acoperirii cheltuielilor ce țin de detașare, atunci aceasta nu mai poate fi inclusă în remunerație.
Astfel, păstrarea dovezilor de plată a transportului lucrătorului detașat, dacă e trimis cumva cu un avion/mașină/tren la locul de preluare a camionului, este la fel de importantă precum facturile de hotel, atunci când șoferul se odihnește în pauza de 45 de ore în afara cabinei camionului. În ceea ce privește masa, angajatorul are posibilitatea de a-i acoperi anumite cheltuieli la restaurant, la o cantină a unui partener sau îi poate acorda o alocație zilnică de hrană.
De precizat că sunt foarte puțini transportatori care fac acest lucru, în primul rând din cauza creșterii costurilor operaționale care îi pot pune în încurcătură pe plan competitiv, iar, în al doilea rând, pentru că la acordarea unei sume fixe aceasta trebuie atent evaluată deoarece unele autorități ar putea spune că respectiva sumă nu este suficientă pentru acoperirea unei mese principale pe zi. Sumele acordate pentru masă trebuie să fie adecvate costului vieții (adică indemnizația de hrană ar trebui să acopere costul unei mese principale, care este diferit de la o țară la alta. Acesta ar putea fi un motiv de acordare a unei sume diferențiate în funcție de țara unde mănâncă zilnic.
Dacă nu acordă alocație de hrană menționată specific în contractul de muncă, clauza potrivit căreia indemnizația de detașare nu include cheltuieli de cazare, transport și masă rămâne obligatorie, dar nu îl absolvă total pe transportator de suspiciunea că de fapt această indemnizație de detașare este acordată și pentru acoperirea cheltuielilor de hrană, ceea ce poate determina autoritatea fiscală din România să ceară impozitarea sumelor acordate drept indemnizații.
Aceeași suspiciune îi poate determina și pe inspectorii fiscali și de muncă din alte state membre să nu ia în considerare indemnizația de detașare drept parte a remunerației minime, cu alte efecte punitive pentru operatorii de transport.
Astfel, acordarea unei alocații de hrană poate fi liniștitoare pentru operatorul de transport, însă o cheltuială de circa 15 euro pe zi per șofer plus impozite și CAS nu e ușor de „digerat” de nicio firmă de transport în contextul competițional din prezent. Poate fi o soluție dacă se negociază cu șoferul plata, în continuare, a unei indemnizații de detașare mai mici și adăugarea unei alocații de hrană – care, cumulate să depășească puțin 87,5 euro/zi. În aceste condiții impozitul se calculează doar pe suma care depășește 87,5 euro/zi.
Din păcate, însă, suma acordată ca alocație de hrană nu poate fi parte a remunerației minime, astfel că, într-o țară precum Danemarca sau Belgia, strict pentru zilele de detașare acolo, s-ar putea să fie nevoie de un bonus suplimentar pentru îndeplinirea condiției de plată a remunerației minime pe timpul detașării.
