Relația dintre Țările de Jos și Germania este marcată, în prezent, de un conflict deschis legat de modernizarea uneia dintre cele mai importante rute feroviare de marfă din Europa de Nord-Vest, cunoscută sub numele de Betuweroute. Ceea ce inițial a fost gândit ca un proiect comun, menit să fluidizeze transportul feroviar de marfă între porturile olandeze și hinterlandul german, a devenit treptat o sursă de frustrare politică și operațională, pe fondul întârzierilor repetate înregistrate pe teritoriul german.
Un angajament vechi, o implementare amânată
Modernizarea Betuweroute se bazează pe un acord bilateral semnat în 2013, care prevedea, printre altele, instalarea unui al treilea fir de cale ferată pe segmentul german, concomitent cu o reconfigurare tehnică amplă a infrastructurii existente. În timp ce partea olandeză și-a îndeplinit de mult obligațiile asumate, ritmul lucrărilor din Germania a rămas mult sub așteptări, situație considerată în prezent inacceptabilă de autoritățile de la Haga.
Nemulțumirea a fost exprimată public de secretarul de stat olandez pentru Infrastructură, Thierry Aartsen, după ce administratorul feroviar german DB InfraGo a transmis o comunicare oficială către omologul său olandez, ProRail, fără a oferi termene clare sau angajamente ferme privind finalizarea lucrărilor pe coridorul transfrontalier.
Linia „olandeză”, între blocaje și promisiuni incerte
Segmentul problematic este linia feroviară Oberhausen–Arnhem, cunoscută în Germania sub denumirea de Hollandstrecke. Aceasta reprezintă o magistrală cu dublu fir, de peste 90 de kilometri, care urmărește cursul Rinului Inferior, traversează orașe-cheie precum Wesel și Emmerich și asigură legătura directă între regiunea Ruhr și zona Amsterdamului.
Deși infrastructura olandeză aferentă acestui coridor a fost modernizată conform planului, partea germană a fost marcată de întreruperi frecvente ale traficului, restricții de circulație pe un singur fir și, în unele cazuri, suspendări totale ale traficului feroviar. O nouă închidere completă, de durată semnificativă, este deja programată pentru intervalul 20 aprilie – 17 mai 2026, alimentând temerile că lucrările vor continua să afecteze grav fluxurile de marfă.
Potrivit informațiilor obținute de ProRail pe canale neoficiale, există chiar riscul ca adaptarea completă a accesului la Betuweroute pe teritoriul german să nu poată fi garantată mai devreme de aproximativ zece ani, în condițiile în care DB InfraGo este deja implicată într-un volum foarte mare de proiecte de modernizare pe întreaga rețea națională.
Efecte în lanț asupra traficului de marfă
Consecințele întârzierilor nu se limitează la relația bilaterală, ci se resimt direct în operarea trenurilor de marfă la nivel regional. În lipsa unei rute funcționale pe Betuweroute, operatorii sunt nevoiți să recurgă la devieri, cea mai importantă alternativă fiind Brabant Route, care leagă portul Rotterdam de Germania prin punctul de frontieră Venlo.
Această linie este însă deja intens utilizată, iar în perioadele de închidere ale rutei principale a fost nevoită să preia, în medie, un trafic suplimentar de aproximativ 135 de trenuri de marfă pe zi. Suprasolicitarea infrastructurii alternative generează, la rândul ei, întârzieri, pierderi de capacitate și o scădere a fiabilității transportului feroviar transfrontalier.
Un context care amplifică tensiunile
Perspectivele nu sunt favorabile nici pe termen mediu. În Germania, intervalul 2025–2035 este caracterizat de un program amplu de lucrări de modernizare pe multiple magistrale feroviare, proiecte necesare, dar care vor presupune restricții majore de trafic și întreruperi repetate. În acest context, lipsa unui calendar clar pentru Betuweroute este percepută de partea olandeză nu doar ca o problemă tehnică, ci ca un risc strategic pentru competitivitatea transportului feroviar de marfă în regiune.
Astfel, ceea ce trebuia să fie un exemplu de cooperare infrastructurală europeană riscă să se transforme într-un simbol al blocajelor administrative și al dificultăților de coordonare transfrontalieră, cu efecte directe asupra logisticii, industriei și obiectivelor de transfer modal către transportul feroviar.
