Matei Marilena, Author at Traficmedia

PNL lucreaza la o propunere legislativă de amnistie fiscală pe diurnă pentru a fi supusă dezbaterii și aprobării Parlamentului, în procedură de urgență.

Pe lângă aministia îndelung cerută de toate asociațiile profesionale ale transportatorilor, proiectul de lege vine la pachet, așa cum se anunțase deja, cu o serie de modificări menite să reducă pragul de neimpozitare a diurnei șoferilor care lucrează la international.

Astfel, la art. II apare definiția indemnizaţiei specifice detaşării transnaţionale ca fiind “indemnizaţia destinată să asigure protecţia socială a salariaţilor acordată în vederea compensării inconvenienţelor cauzate de detaşare, care constau în îndepărtarea salariatului de mediul său obişnuit, pentru care, prin derogare de la prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică următorul regim fiscal:

pentru suma care se încadrează în limita plafonului neimpozabil prevăzut la art. 76 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult decât valoarea a de 3 ori salariul de bază aferent locului de muncă ocupat, corespunzător numărului de zile din perioada de detașare, nu se datorează impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii;
partea care depăşeşte plafonul neimpozabil și care nu este inclus în baza de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii prevăzut la punctul (i), reprezintă venit asimilat salariilor pentru care se datorează impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii;”

Ce înseamnă, mai exact, acest lucru?

Că diurna va rămâne neimpozabilă pentru alte categorii sociale, cu excepția șoferilor de transport internațional, care pot primi o diurnă tot de până la de 2,5 ori suma prevăzută pentru bugetari, dar diurna nu poate depăși contravaloarea a trei salarii de încadrare.

Asta înseamnă că șoferii pot primi în continuare diurne neimpozabile de 75 de euro pe zi dacă au un salariu de încadrare de 3.820 lei pe lună.

Șoferii care sunt plătiți cu salariul minim brut pe economie (care de la 1 ianuarie 2021 este 2.300 de lei), nu pot primi o diurnă neimpozabilă mai mare de 45-46 de euro pe lună în lunile în care primește diurnă 30-31 de zile.

Schimbarea este, deci, importantă, pentru firmele de transport, chiar dacă în contextul respectării Directivei Detașării de la 2 februarie 2022, firmele care fac transport intracomunitar ar trebui oricum să mărească salariul brut al șoferilor peste minimul pe economie pentru a egala sau a depăși remunerația minimă din țările în care lucrează. La un salariu de 10-13 euro pe oră cât se plătește în Franța sau BeNeLux suma minima pe zi este 100 de euro, poate fi și 140 dacă include și ore de condus noaptea. La 30 de zile lucrate în Franța se ajunge la o remunerație minima de 3.000 de euro, fără a pune la socoteală al 13-lea salariu, alte prime de Sărbători – dacă șoferul le prinde acolo – s.a., pentru că trebuie ținut cont de faptul că Pachetul Mobilitate face referire la respectarea nu numai a salariului minim, ci și a celorlalte drepturi sociale oferite lucrătorilor similari din țara în care șoferii sunt detașați.

Atașăm AICI textul de propunere de lege și așteptăm părerile Dvs. referitor la impactul pe care o asemenea măsură ar avea-o în activitatea fiecăruia.

PNL lucreaza la o propunere legislativă de amnistie fiscală pe diurnă pentru a fi supusă dezbaterii și aprobării Parlamentului, în procedură de urgență.

Propunerea legislativă privind anularea unor obligaţii fiscale și pentru modificarea şi completarea Legii nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale nu rezolvă și problema firmelor de transportpentru care instanțele judecătorești au stabilit, prin hotărâri judecătorești rămase definitive, că cererea ANAF e întemeiată și că datorează bugetului general consolidat sumele imense calculate de ANAF drept contribuții de asigurări și impozit pe venit plus penalitățile de neplată pe ultimii cinci ani.

Avocatul Aurelian Opre a declarat că dacă proiectul de lege va trece astfel, acesta poate fi atacat pentru neconstituționalitate, firmele obligate de instanță la plata de contribuții și impozite pentru sumele calculate de ANAF fiind discriminate în raport cu celelalte controlate și care nu au ajuns încă în instanță, precum și cu cele care nu au fost încă controlate, dar care operează la fel ca și cele cu decizii definitive in instanta.

Legea ar trebui anuleze obligatiile de plata ale acestor din urma contributori, adica Statul practic sa renunte la aceste pretentii financiare, fara a interfera in decizia instantei, cu atat mai mult cu cat sunt decizii definitive atat in favoarea ANAF, cat si in favoarea contribuabililor care au atacat in instanta deciziile de impunere ale ANAF.

Propunerea legislativă prevede anularea “diferenţelor de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării sumelor reprezentând indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării de către angajaţii care efectuează transport international, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi şi neachitate.”

„Pentru diferențele de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării sumelor reprezentând indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării de către angajaţii care au efectuat transport internațional aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi, stinse prin orice modalitate prevăzută de art.22 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, se restituie contribuabililor. Restituirea se face la cererea contribuabililor. Termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea pentru sumele prevăzute la alin.(3) începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2022.”

Anularea obligaţiilor fiscale prevăzute la alin.(1) se efectuează din oficiu de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de anulare a obligaţiilor fiscale, care se comunică contribuabilului.

În cazul în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, organul fiscal competent a emis, dar nu a comunicat decizia de impunere prin care a stabilit obligaţii de natura celor prevăzute la alin.(1), acesta nu mai comunică decizia de impunere, iar obligaţiile fiscale se scad din evidenţa analitică pe plătitor, pe bază de borderou de scădere.

Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.