Matei Marilena, Author at Traficmedia

Organizarea bună a transportatorilor – care au beneficiat de suportul unor consultanți și avocați foarte buni în domeniu – în derularea discuțiilor de la Ministerul Finanțelor a adus o oarecare liniște în anumite zone ale țării, unde inspectorii ANAF au oprit controalele fiscale pe diurnă. Este cazul Brașovului sau Devei, unde RIF-uri încheiate cu decizii de impunere considerabile au fost desființate sau amânate, după caz, în așteptarea unei clarificări de la București.

În alte zone ale țării – București, Cluj, Oradea ș.a. – ANAF a desființat RIF-urile, însă a revenit la câteva zile pentru reluarea controalelor fiscale. În aceste cazuri, conducerea ANAF și-a însușit criticile primite în cadrul grupului de lucru pe diurnă și vrea să refacă controalele pentru a găsi argumente care să stea în picioare pentru a dovedi situația de detașare transnațională. Aceasta fusese probată în RIF-urile de până acum doar prin existența unor contracte comerciale cu 1-2 parteneri străini, care au condus eronat la concluzia că șoferii firmei sunt detașați în țările de origine ale acelor parteneri.

Protestul transportatorilor a pus presiune și mai mult pe Ministerul Finanțelor Publice și ANAF pentru a găsi o soluție pentru reconsiderarea diurnelor șoferilor drept venituri de natură salarială. Imediat după protest s-a propagat știrea că Florin Cîțu intenționează să facă o primă remaniere a Guvernului, Alexandru Nazare fiind printre miniștrii vizați. Sigur, relația proastă dintre Cîțu și Nazare nu este cauzată de protestul transportatorilor, însă acestea ar putea constitui un pretext pentru schimbare. Pentru cărăuși, plecarea lui Nazare ar însemna reluarea protestelor, pentru că, până la urmă, Alexandru Nazare este singurul care a reacționat la revendicările lor, în condițiile în care Florin Cîțu i-a ignorat în mai multe rânduri când era la Finanțe. Nazare a oferit șansa acestui grup de lucru, care, deși aparent s-a încheiat brusc, fără vreo finalitate clară pentru transportatori, a ajutat reprezentanții industriei să își facă cunoscut punctul de vedere. Să sperăm însă că aceste explicații nu vor constitui, în final, doar un ajutor pentru ANAF pentru a-și pregăti mai bine RIF-urile, să nu fie desființate chiar din prima în cazul ajungerii în instanță.

Pentru că nici instanțele nu numai că nu au decizii unitare pe această speță, dar sunt de multe ori tentate să dea dreptate ANAF – că doar ambele instituții au același angajator, Statul român! – și nu apelează la consultanți fiscali, foarte profesioniști și foarte verticali. Așa s-a întâmplat de curând la Tg. Mureș, unde instanța (complete diferite), a pronunțat hotărâri diametral opuse în spețe identice (aceeași situație de fapt și de drept – reîncadrarea diurnei ca venit de natură salarială, în urma considerării șoferilor detașați transnațional). O situație similară s-a petrecut și la Curtea de Apel Brașov, astfel că nu este suficientă o apărare foarte bună, pentru că instanțele sunt destul de imprevizibile, mai ales pe spețe atât de complicate. Iar ANAF exact pe asta se și bazează!

Astfel, dacă în câteva zile nu vine niciun răspuns de la ANAF – căci Ministerul Finanțelor pare că a lăsat totul la mâna ANAF – o parte a asociațiilor transportatorilor care s-au implicat în protestele de pe 18 iunie – în centrul, vestul și nordul țării – ar putea relua acțiunile, de data asta la București, unde, din păcate, nu s-a reușit organizarea unui protest, în lipsa unui lider. Filmele făcute de transportatorii din Oradea, Suceava, Arad, Timișoara, Alba, Sibiu și Deva au fost vizionate de peste un milion de oameni pe pagina de FaceBook a revistei Tranzit, fiind multe mesaje de încurajare. Numai filmulețul protestului de la Oradea a primit peste 12.000 de Like-uri, adunând peste 400.000 de vizualizări, ceea ce arată că sunt mulți cei care susțin mișcările de protest, chiar și în rândul șoferilor, unde sunt, e-adevărat, și voci care critică patronatul pentru că nu crește salariul pe cartea de muncă. Una peste alta însă majoritatea antreprenorilor și șoferilor din România vor să li se permită în continuare să fie competitivi pe piața europeană de transport și să nu li se taie aripile chiar de către Statul român, mai strict și decât artizanii Pachetului Mobilitate.

Deși intimidați de Jandarmerie și Poliție, transportatorii care au avut curajul să protesteze au făcut-o cu demnitate și corectitudine, cerând scuze celorlalți participanți la trafic pentru unele blocaje create. Intenția a fost de a-și face auzite revendicările și atât, astfel că oamenii au retras camioanele de pe șosele de îndată ce și-au terminat “defilarea”.

Rămâne de văzut reacția autorităților. Să sperăm că lupta politică nu îi va împiedica pe liderii liberali să intervină și să soluționeze problema diurnelor, care deja trenează de vreo doi ani, aducându-i în sapă de lemn pe mulți dintre cei mici controlați.

În toiul protestelor transportatorilor din 18 iunie, ANAF a trimis UNTRR câteva clarificări cu privire la regimul fiscal al indemnizațiilor de delegare/detașare/diurnă și modul de acordare a acestora, care nu aduc neapărat noutăți, dar ar putea fi folosite de firmele în cazul cărora rapoartele de inspecție fiscală nu aduc alte argumente pentru reîncadrarea diurnei ca venit de natură salarială în afară de cel că firma detașează transnațional și că șoferii trebuie, așadar, să fie plătiți cu salariul minim din țara în care sunt detașați, diurna fiind considerată parte a acestui salariu minim și, în consecință, taxată ca un venit de natură salarială.

Din acest punct de vedere, este important că ANAF face precizarea că indemnizația plătită în cazul unei detașări transnaționale nu se delimitează de indemnizația de detașare plătită conform Codului Muncii și astfel din punct de vedere fiscal nu are un alt regim de impozitare față de indemnizația de detașare sau delegare plătită conform Codului Muncii. „Codul Fiscal nu face diferența între detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale reglementată de Legea 16/2017 și instituția reglementată de Codul Muncii, fiind deopotrivă aplicabile, iar dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului 28/20 iunie 2015 pentru modificarea și completarea Legii 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale nu modifică tratamentul fiscal al sumelor acordate cu titlu de indemnizație de delegare/detașare în țară și străinătate a personalului angajat cu contract individual de muncă. Tratamentul fiscal al indemnizației acordate pe perioada detașării, în altă localitate, în țară sau în străinătate, în interesul serviciului, este reglementată de art. 76 alin. (2) lit. k) și alin. (4) lit. H din Codul Fiscal, aceasta fiind neimpozabilă în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre de guvern pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar. Partea care depășește plafonul neimpozabil reprezintă din punct de vedere fiscal venituri impozabile asimilate salariilor, fiind supusă impozitului pe venit, și se include în baza lunară de calcul al contribuțiilor speciale obligatorii în luna în care este acordată.”

Modalitatea de acordare a indemnizațiilor, reglementată de legislația muncii

Consultantul fiscal al APTE2002, Petrică Horga, a analizat răspunsul ANAF și a comentat că, într-adevăr, modalitatea de acordare a indemnizațiilor de delegare/detașare nu este prevăzută de Codul Fiscal, ci de legislația muncii, „doar că ANAF a recalificat diurnele plecând de la legislația muncii, fără a ține seama de legislația fiscală, făcând confuzie între cele două norme de drept. De aceea, noi, prin întrebările adresate în cadrul grupului de lucru pe diurnă, am solicitat un răspuns comun dat de Ministerul Muncii și Ministerul FInanțelor Publice.”

În adresa ANAF se menționează că „situațiile în care angajații pot beneficia de aceste indemnizații sau de orice alte sume pe perioada delegării/detașării în țară și în străinătate, în interesul serviciului, precum și condițiile în care sunt ele acordate reprezintă aspecte ce cad sub incidența legislației muncii din România și a directivelor Uniunii Europene. În ceea ce privește aplicarea prevederilor HG 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare, norma juridică nu este imperativă, ci are numai caracter de recomandare, așa cum rezultă din prevederile art. 17 alin. (1), unde se spune că se recomandă agenților economici, precum și fundațiilor, asociațiilor ș.a., să aplice corespunzător prevederile prezentei hotărâri. Pe de altă parte, Codul Fiscal reglementează numai modalitatea de calcul al limitei în care indemnizația acordată salariaților nu generează venit impozabil prin raportare la nivelul diurnelor stabilit pentru fiecare țară, potrivit prevederilor HG 518/1995, anexa 1.”

Locul de muncă al șoferului – obligatoriu menționat în contract

Răspunsul ANAF mai precizează că „drepturile de care pot beneficia salariații sunt reglementate de Legea 53/2003, Codul Muncii și alte prevederi din legislația în materie. Astfel, Codul Muncii definește delegarea ca exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă. Locul de muncă, și în lipsa unui loc de muncă fix posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri, reprezintă un element obligatoriu al contractului individual de muncă.”

Practic, „în funcție de situația concretă a fiecărui salariat, care trebuie reflectată prin elementele contractului individual de muncă”, se stabilește dacă el are dreptul la plata unei indemnizații de delegare sau beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură, după caz.

Cheltuielile de masă nu reprezintă contraprestații pentru munca prestată…

… deci nu sunt salarii, ci au o destinație precisă. Indemnizația specifică detașării este parte a salariului minim.

O clarificare importantă vine în ceea ce privește sumele acordate cu titlu de cheltuieli de transport, cazare și masa, care nu fac parte din salariul minim și nu afectează cuantumul acestuia. „Sumele acordate pentru aceste tipuri de cheltuieli, inclusiv cele care privesc alte facilități, se adaugă la salariul minim, constituind totalitatea drepturilor de natură salarială de care beneficiază temporar salariatul. Sumele acordate cu titlu de cheltuieli de transport, cazare și masă, precum și alte facilități, nu se consideră drepturi de natură salarială în situația în care sunt vărsate cu titlu de rambursare, și sunt sume care nu reprezintă prestații pentru munca depusă de salariat. Ele au destinație precisă, fără a putea fi folosite liber de salariat, ci doar pentru scopul pentru care au fost acordate. Astfel, pentru situațiile în care, în cadrul unei prestări de servicii transnaționale, angajatorii stabiliți în România își trimit lucrătorii pe teritoriul unui alt stat membru, pentru a face lucrări cu caracter temporar, noțiunea de salariu minim la care aceștia au dreptul pe durata executării lucrărilor pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, este cea stabilită de legislația și practica națională a acelui stat. Statul membru pe teritoriul căruia sunt executate lucrările stabilește care sunt elementele constitutive ale salariului minim, directiva menționând doar faptul că alocațiile specifice detașării sunt considerate parte a salariului minim, în măsura în care nu sunt vărsate cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detașare, cum ar fi cheltuielile de transport, cazare și masă.”

Petrică Horga a comentat că, din păcate, „nu se face o precizare foarte clară cu privire la indemnizația specifică detașării, în sensul dacă aceasta este parte a salariului minim plătit unei persoane detașate transfrontalier conform normei sociale și dacă aceasta indemnizație, ca parte a salariului minim, este neimpozabilă până la nivelul prevăzut de lege. Se face doar trimitere la Directiva 96/71/CEE fără a face trimitere și la Legea 16/2017 care transpune Directiva împreună cu modificările ulterioare ale Directivei respective, evitând utilizarea sintagmei „indemnizație specifică detașării” și folosind sintagma „alocații specifice detașării”.

ANAF a subliniat că în formularea acestui răspuns s-au avut în vedere opiniile Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală de Legislație Cod Fiscal și reglementări vamale referitoare la regimul fiscal aplicabil diurnei în România.