Matei Marilena, Author at Traficmedia

Ultima întâlnire a Grupului de lucru organizat la Ministerul Finanţelor Publice (MFP) pe problematica impozitării diurnei, care a avut loc astăzi, 20 mai, a pus punctul pe „I” în ceea ce priveşte condiţiile în care se acordă indemnizaţia de delegare/detaşare şi cum trebuie aceasta încadrată.

În cele mai multe rapoarte de inspecţie fiscală încheiate de ANAF la firmele de transport, acestea din urmă sunt acuzate de faptul că îşi desfăşoară activitatea preponderent pe teritoriul altor state UE, fiind astfel „vinovate” de detaşare transnaţională şi, în consecinţă, diurnele sau indemnizaţiile acordate şoferilor lor reprezintă plata „mascată” a unor drepturi de natură salarială şi trebuie încadrate ca atare. Reprezentanţii ANAF şi MFP prezenţi în cadrul grupului de lucru au confirmat faptul că, într-adevăr, potrivit rapoartelor de control, inspectorii au decis că o parte din sumele acordate cu titlu de indemnizaţie nu sunt acordate în realitate cu acest scop, ci ca plată a salariului minim din statul respectiv. Cum nu se poate mai fals!

Legislaţia românească nu prevede explicit condiţiile în care o sumă pe care angajatorul o acordă cu un anumit scop – pe care el îl stabileşte – poate fi reîncadrată de către organul fiscal. Până la urmă, vorbim despre un drept legal de plată pentru un salariat – aşa cum a confirmat şi reprezentantul Ministerului Muncii prezent la grupul de lucru – pe care organul fiscal nu are dreptul să îl reîncadreze, atâta timp cât se acordă în condiţiile prevăzute de lege, iar valoarea salariul minim este respectată, aşa cum reiese şi din contractul individual de muncă.

Indemnizaţia de detaşare este stabilită de comun acord între compania de transport şi şofer, iar valoarea acesteia nu poate fi limitată, din considerentul că reprezintă un contract între părţi. Nu există o valoare minimă sau maximă pentru sectorul privat. Tot ce depăşeşte însă 2,5 x diurna/indemnizaţia acordată funcţionarilor publici se impozitează, tocmai pentru a nu lăsa loc la abuzuri.

Argumentul ANAF potrivit căruia diferenţele între cuantumurile indemnizaţiilor plătite şoferilor din cadrul aceleiaşi companii justifică tocmai faptul că acestea sunt acordate pe criterii de performanţă, ca salariu, nu se susţine şi nu poate fi explicat legal. Până la urmă, remuneraţia totală – compusă din salariu plus alte indemnizaţii – se negociază individual.

Din păcate, discuţiile s-au blocat în acest punct, reprezentanţii MFP şi ANAF refuzând să înţeleagă faptul că indemnizaţiile trebuie să poată fi plătite în continuare, sub aceeaşi formă, aşa cum se procedează şi în celelalte state est-europene concurente direct pe segmentul de transport internaţional cu firmele româneşti. Cel mai grav, ANAF nu înţelege că dacă acuză firmele de transport de faptul că îşi desfăşoară activitatea exclusiv în afara ţării, statul român nu mai poate avea pretenţia să încaseze taxe şi impozite de la acestea, în această situație firmele aflându-se într-o falsă detașarem așa cum definește Regulamentul 883/2004.

Grupul de lucru constituit din ANAF, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor s-a poticnit astăzi după o discuție de patru ore, în care reprezentanții industriei de transport au adus toate argumentele legale potrivit cărora orice indemnizație de delegare/detașare sau diurnă nu pot fi impozitate dacă sunt acordate în limita a 2,5 ori suma prevăzută pentru funcționarii statului în situații similare.

Motivele – care au umplut deja zeci de pagini ale revistei Tranzit în ultimii doi ani – au fost întoarse de ANAF prin afirmația că indemnizațiile plătite de transportatori șoferilor au fost plătite în multe cazuri dintre cele instrumentate de ANAF pentru a acoperi în fapt o prestație de natură salarială, nefiind acordate pentru a suplini disconfortul că șoferul este îndepărtat de mediul său obișnuit de muncă. Unele afirmații ale transportatorilor controlați – și anume că acordă indemnizații diferențiate de la un lucrător la altul sau de la o lună la alta în funcție de țara unde se află cursa sau de cât de profitabil e o cursă sau alta – au fost calificate de reprezentanții ANAF ca dovadă a faptului că indemnizația se acordă în funcție de performanță sau de productivitate, care reprezintă un atribut al unui venit de natură salarială.

Astfel, ANAF nu este de acord cu interpretarea juridică a tuturor avocaților și consultanților fiscali ai operatorilor de transport, care aduc ca sprijin Codul fiscal, care prevede că orice indemnizație sau orice sumă de bani acordată pentru altceva decât a acoperi cheltuielile de cazare și transport este neimpozabilă în limita a 2,5 ori suma acordată funcționarilor publici.

În concluzie, grupul de lucru se va reuni marți, 25 mai, pentru ca industria transporturilor să își exprime încă o dată (pentru a câta oră?) propunerile de soluționare a problemei diurnelor. Propunerile transportatorilor rămân în continuare amnistia fiscală pentru controalele efectuate până acum și orice alt control fiscal pe problematica diurnelor pe legislația actuală, până ce grupul de lucru nu își va încheia misiunea interpretării unitare a legislației fiscale și a muncii în materie.

Industria transporturilor așteaptă încă cu nerăbdare o poziție oficială a ANAF în legătură cu corectitudinea controalelor de până acum pe diurnă – inclusiv a celor deja soluționate nefavorabil pentru ANAF în instanță – care nu a fost făcută în niciuna dintre cele trei întâlniri de până acum.