Autobuzele urbane electrice produse în China încearcă să intre pe piața românească având prețuri de dumping, constructorii asiatici fiind atrași de mirajul banilor europeni puși la bătaie pentru reducerea emisiilor poluante. Înainte de criza economică din 2009 mai mulți importatori de autocare chinezești au încercat să pună pe picioare o afacere în țara noastră, însă simpla asemănare cu modelele occidentale de top nu a fost suficientă pentru transportatorii români, fani declarați ai produselor germane: calitatea proastă și lipsa service-ului au făcut ca business-urile cu vehicule chinezești să moară din fașă. În ceea ce privește autobuzele urbane electrice lucrurile nu sunt atât de simple însă: vehiculele au obținut (cumva) omologare europeană și sunt ofertate la licitații la prețuri foarte mici, cu care ceilalți producători nu pot concura. În lipsa unui caiet de sarcini prea restrictiv, autobuzele electrice fabricate în China încep să se impună la atribuiri, deși ofertele financiare nu includ nici măcar chestiunea elementară a înlocuirii bateriilor măcar o dată în perioada de garanție extinsă de 8 ani.
Campania susținută de achiziție de vehicule ecologice pentru transportul urban, finanțată cu bani europeni și care se derulează deja de câțiva ani în țara noastră, a atras atenția multor producători și distribuitori, care au văzut dintr-o dată un potențial uriaș de business pe piața românească. Competiția în principiu nu este rea, doar că printre cei interesați se numără și furnizori care destabilizează piața prin prețuri de dumping. Aceștia, la un calcul simplu, nu pot acoperi costurile de producție plus garanțiile oferite și, cel mai important, înlocuirea bateriilor undeva după 5-6 ani de exploatare.
În centrul atenției sunt unii producători asiatici de autobuze electrice, aflați la prima prezență în Europa și care, odată intrați pe piața românească, ar putea folosi acest lucru ca rampă de lansare și pentru alte piețe UE. Deja au fost atribuite contracte în țară la prețuri suspect de mici. Într-adevăr, sunt informații neoficiale că statul chinez ar plăti subvenții producătorilor autohtoni pentru ceea ce vând la export, de aici prețurile foarte mici pe care aceștia le pot oferi.
Caietele de sarcini pentru achiziția de autobuze electrice ar trebui însă elaborate mai atent, pentru a nu face aici o poartă de intrare către Europa, prin conferirea de experiență similară producătorilor chinezi cu prețuri de dumping, pe care aceștia ar putea-o folosi pentru a se prezenta la licitații și în alte state membre.
Din păcate, o scăpare în caietele de sarcini de la noi este aceea că „experiența similară” a ofertanților nu este legată strict de furnizarea de autobuze electrice, fiind acceptată de multe ori experiența similară în furnizarea de autobuze în general, chiar dacă este o mare diferență între vehiculele electrice și cele diesel, atât din punct de vedere tehnic, cât și din perspectiva întreținerii și service-ului post-vânzare. Apoi, dacă ofertantul nu are suficientă experiență similară, poate veni cu terți susținători care să aibă contracte din care să reiasă această experiență. Și aici o parte din vină o are chiar Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP), care nu solicită autorităților contractante să introducă mai multe clarificări în acest sens, pentru a nu restricționa accesul la procedură. Tot ANAP este de părere că, în situația în care ofertantul nu deține un certificat de omologare, potrivit principiului recunoașterii reciproce, autoritatea contractantă trebuie să accepte oferta, în situația în care ofertantul demonstrează prin orice mijloace că produsul ofertat îndeplinește cerințele impuse prin documentație. Se promovează, așadar, condiții cât mai permisive de participare la licitațiile publice.
Trebuie să precizăm faptul că pe piața europeană sunt producători chinezi de renume, care se bat de la egal la egal cu ceilalți constructori europeni, atât în preț, cât și în calitate. Sunt situații însă când prețurile practicate de producătorii chinezi sunt chiar și cu 20% mai mici decât valoarea bugetelor publicate. Deși se solicită prezentarea defalcată a prețului, alți participanți la licitații sunt de părere că, cel mai probabil, organizatorii nu verifică temeinic elementele de cost. „În momentul în care oferi o garanție a bateriilor sau chiar o garanție generală a autobuzelor de 8 sau chiar de 10 ani, din punctul nostru de vedere este necesară cel puțin o înlocuire a bateriilor în această perioadă. Prețul lor nu este deloc de neglijat, deoarece reprezintă între 25 și 30% din valoarea totală a autobuzului electric. Dacă luăm în calcul și costul celorlalte componente tehnice majore, plus garanțiile oferite, prețul cu care unii constructori chinezi se prezintă la licitațiile din România nu par serioase”, a declarat directorul unui importator de autobuze.
400.000 de euro un autobuz electric chinezesc
Prețul unui autobuz electric de 12 m variază între 480.000 și 550.000 de euro, fără TVA. Unii producători chinezi oferă 400.000 de euro și acordă și garanții suplimentare incluse în preț. Este inacceptabil cum pe o durată contractuală de 10 ani nu se ia în calcul măcar o înlocuire a bateriilor. Avem de-a face cu concurență neloială, foarte periculoasă dacă ne gândim că vorbim de fonduri europene care vor fi plătite pentru aceste autobuze, iar autoritățile abilitate pentru verificarea detaliilor ar trebui să se autosesizeze.
Pe de altă parte, în ciuda disponibilității mari de fonduri pentru investiții în autobuze ecologice, multe caiete de sarcini sunt elaborate superficial și conțin greșeli, unele preluate de la o procedură la alta. Documentația este foarte stufoasă și se cer multe detalii nerelevante pentru vehicule care dețin certificate de omologare europeană de tip.
Contestații sunt mai puține acum, odată cu creșterea cuantumului garanției de bună conduită (începând cu 220.000 de lei), care trebuie depusă în momentul în care se înregistrează o contestație la Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor (CNSC). Depinde însă și de interesul celorlalți furnizori pentru procedura respectivă.
Evaluarea ofertelor a rămas în continuare foarte lungă și poate dura și ani. Parteneriatul dintre Ministerul Dezvoltării și unitățile administrativ teritoriale este amplu, loturile licitate sunt mari și atunci acest timp suplimentar poate fi totuși de înțeles. Ar trebui însă o abordare unitară, pentru a îmbunătăți procedura în sine (în baza legii achizițiilor publice).
Pe de altă parte, bugetele nu sunt foarte generoase. Cererile de finanțare au fost depuse acum câțiva ani, de asemenea, contractele de finanțare au fost semnate mai demult, iar până în momentul în care se livrează și se plătesc vehiculele, diferențele provenite strict din cursul valutar, dar și variația pentru anumite componente care trebuie montate ulterior fac ca bugetele să devină practic insuficiente. La valori de milioane de euro ale contractelor, chiar și mici diferențe pot reprezenta foarte mult. Din acest motiv, numeroși producători occidentali de autobuze electrice sau pe gaz nici nu sunt interesați să depună oferte.
Pe de altă parte, producătorii chinezi vin cu prețuri chiar mai mici decât media oferită de constructorii europeni care reușesc cu greu să se încadreze în bugete, iar condițiile mai lejere de acces la piața din România le pot oferi o rampă de lansare pentru a câștiga experiență similară pentru a avansa și pe alte piețe europene.
Întreaga responsabilitate le revine autorităților contractante
Este destul de greu de verificat dacă vehiculele prezentate la licitație corespund într-adevăr tuturor cerințelor europene, iar faptul că documentele tehnice depuse la dosar sunt confidențiale face imposibilă consultarea acestora de către alte părți interesate, cu excepția autorității contractante. Iar aici trebuie să ne bazăm pe competența celor responsabili de verificarea documentelor: ei extrag, de regulă, doar anumite elemente din ofertă și le înregistrează în raportul procedurii, care este însă foarte general. În plus, poate de multe ori reprezentanții autorității contractante nici nu doresc să se complice descalificând pe cineva, deoarece acest lucru poate fi urmat de plângeri la CNSC, în urma cărora motivul descalificării ar trebui „apărat” de un jurist etc.
ANAP este foarte fermă cu privire la responsabilitatea organizării licitațiilor pentru autobuze urbane electrice. Astfel, pe o piață concurențială, „în cazul prezentării în cadrul procedurilor de atribuire a unor oferte cu preț extrem de mic, în temeiul art. 210 din legea 98/2016, respectiv art. 222 din legea 99/2016, autoritatea/entitatea contractantă are obligația de a solicita ofertantului clarificări cu privire la prețul sau costurile propuse în respectiva ofertă. Intră în responsabilitatea autorității contractante să facă verificările necesare.”
ANAP a comunicat că nu are competențe de a realiza investigații în acest sens și nici nu a derulat, până în prezent, acțiuni tematice pentru analizarea achizițiilor având ca obiect autobuzele urbane electrice și respectiv identificarea de măsuri ce trebuie adoptate în vederea eficientizării proceselor de achiziție publică/sectorială la nivel național, însă a promis că va analiza oportunitatea inițierii unei acțiuni de supervizare tematică. Între timp, licitațiile se desfășoară nestingherite, cu toate plusurile și minusurile pe care le știm.
