Fara niciun fel de exagerare, 2018 poate fi caracterizat ca fiind anul in care principala problema a Romaniei va fi forta de munca. Sau, mai bine zis, lipsa fortei de munca! Sunt mai multe masuri care trebuie luate, atat la nivelul Guvernului, cat si la nivelul mediului de afaceri, unele deja incepute de autoritati, printre care impulsionarea mobilitatii geografice cu ajutorul programului „Prima chirie“, insa sunt si multe altele care isi asteapta randul. Ne referim aici la simplificarea Codului Muncii, imbunatatirea mediului economic pentru a putea atrage inapoi in tara milioanele de romani plecati si, nu in ultimul rand, deschiderea granitelor catre statele din afara Uniunii Europene: Moldova, Ucraina sau tari asiatice. Din pacate, pe langa birocratia excesiva pentru aducerea unui singur muncitor strain in fabrici, depozite, service-uri sau santiere de constructii, costurile de cateva mii de euro reprezinta un alt impediment in calea liberalizarii pietei fortei de munca. Iar de la 1 ianuarie 2018, cresterea salariului mediu brut, minimul castig pe care il incaseaza un lucrator din afara UE, la 4.162 de lei, devine o piedica aproape imposibil de trecut pentru industrii precum cea de textile, constructii, agricultura, chiar si logistica, acolo unde exista un deficit suficient de mare de forta de munca necalificata. In aceste conditii, criza pare sa ramana un laitmotiv pentru urmatorii ani si nu va putea fi rezolvata prea curand din cauza paienjenisului birocratic in care singuri am intrat prin indolenta si neasumarea unei strategii clare de dezvoltare.
