Firmele romanesti de transport au fost „lovite“ puternic anul acesta de cresterea exorbitanta a tarifelor la RCA, iar scumpirile se pare ca nu se vor opri aici. Fara sa avem informatii concrete referitoare la evolutia viitoare a preturilor asigurarilor, prognozele nu sunt foarte optimiste, in contextul in care noua lege a asigurarilor, Solvency II, care va intra in vigoare de la 1 ianuarie 2016, va impune conditii mai stricte de functionare si de reasigurare pentru companiile de asigurari. Si, orice costuri suplimentare ar aparea, toate vor fi transferate catre clientii finali.
ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiara – care ani de zile a „dormit in papuci“, acum ridica din umeri si spune ca nu poate interveni in vederea reglementarii tarifelor, iar in conditiile pietei libere asiguratorii nu pot fi constransi in niciun fel. Foarte frumos, numai ca vorbim de un produs obligatoriu, astfel ca preturile nu pot fi lasate la voia intamplarii. Pentru ca piata libera presupune nu doar ca furnizorii sa aiba dreptul sa ceara cat vor, ci si ca beneficiarii sa aiba libertatea de a alege. Iar in cazul de fata nu numai ca nu au de unde alege, ci sunt legati de maini si de picioare si obligati sa plateasca oricat se decid asiguratorii sa ceara. Pe principiul ce visam azi, aplicam de maine.
O parte dintre asociatiile patronale au mutat demersurile de la ASF la Guvern, pentru a obtine sprijin in stabilizarea pietei asigurarilor si a tarifelor la RCA. Operatorii de transport marfa ameninta deja cu proteste. Iar pentru a avea rezultate toti carausii din Romania trebuie sa aiba o pozitie unitara, iar asociatiile trebuie sa conlucreze si sa nu se mai fereasca unele de altele de teama ca pierd membri in favoarea „concurentei“; pentru ca, daca nu fac nimic, oricum tot acolo vor ajunge. In acelasi timp, rezultatele sunt slabe pe cont propriu, astfel ca si cei care nu fac parte din vreo asociatie profesionala pot alege sa se alature uneia, chiar si numai pentru rezolvarea punctuala a cresterii exagerate a pretului la RCA. Industria transporturilor poate avea o forta de negociere foarte mare, care nu trebuie ignorata. Trebuie insa facut front comun si niste demersuri concrete. Si, daca nu se poate altfel, de ce nu, o manifestare de protest de mare amploare.
