Transportatorii estici care activează în zona Europei de Vest pot avea un cost mediu de circa 2.400 de euro per vehicul generat de întoarcerea camionului la sediul operațional, arată datele publicate în studiul de impact pus la dispoziție de Comisia Europeană.

Așa cum apare în studiu, sectorul transportului rutier este caracterizat de un număr mare de firme mici care tind să concureze în principal în ceea ce privește prețul, costul cu forța de muncă fiind un factor determinant în ceea ce privește competitivitatea. Prin urmare, se arată în raport, costurile și veniturile rezultate în urma curselor suplimentare pot fi factori importanți:

– costurile suplimentare (combustibil, anvelope, șoferi etc.) sunt în mare parte legate de distanța parcursă de camioane în călătoriile adiționale. Distanța va diferi în funcție de statul membru și de locația operațiunilor firmei de transport. În plus, pot apărea și alte costuri dacă va trebui extinsă flota pentru menținerea aceluiași volum – o creștere a costurilor de capital, precum și a costurilor operaționale, precum întreținerea și taxele pe vehicule.

– venituri suplimentare ar putea fi obținute, dacă operatorul ar reuși să găsească o încărcare pentru acele călătorii suplimentare ale vehiculului.

În cazul în care costurile adiționale sunt compensate de veniturile ca urmare a găsirii de marfă pentru întoarcere, cel mai probabil operatorul va continua să efectueze aceleași misiuni ca și până acum, se mai arată în raport. Alternativ, se poate păstra business-ul și în cazul în care costurile suplimentare sunt absorbite – tarife mai mari de transport, pierderi absorbite din profit etc. Este important de reținut că trebuie păstrat avantajul costurilor în comparație cu concurența, deoarece operatorii concurează, în principal, pe preț.

Ce costuri apar

Pentru a estima costurile a fost folosit un model al diferențialelor de cost. Practic, în operațiunile de transport internațional, transportatorii suportă costuri de combustibil pentru țara în care desfășoară operațiunea, dar păstrează alte componente de cost (adică forța de muncă, întreținere, cheltuieli generale etc.) din țara lor de stabilire. Apare aici avantajul în costul operațiunilor de cabotaj față de transportul intern și al operațiunilor cross-trade față de cursele bilaterale.

Pentru a lua în calcul toate costurile, au fost calculate mai întâi costurile unei călătorii suplimentare de intrare și ieșire pentru întoarcerea camionului la centrul operațional și o a doua ieșire pentru întoarcerea în țara unde are loc operațiunea. Rezultă o călătorie dus-întors cu două sensuri de mers. Totul pentru îndeplinirea obligației de întoarcere la fiecare opt săptămâni. Trebuie remarcat faptul că modelul diferențialelor de cost consideră un kilometraj anual echivalent pe vehicul în toate statele membre pentru o comparație similară a costurilor operaționale pe vehicul.

Potrivit studiului, costul călătoriei dus-întors cu cele două sensuri variază de la aproximativ 1.500 de euro (pentru întoarcerile în statele membre din Est), la aproximativ 6.000 de euro (pentru cele din Sud înapoi în Vest).

Din totalul costurilor de exploatare anuale ale unui vehicul, costurile suplimentare ale unei călătorii dus-întors reprezintă, în medie, aproximativ 2,7%. O firmă din Est, care se întoarce în Vest, are un cost mediu de 2.376 de euro per circuit.