Potrivit Legii amnistiei diurnelor reconsiderate venituri de natură salarială, “plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate”.
Potrivit legii, salariul minim pe economie este, de la 1 ianuarie 2022, 2.550 de lei brut pe lună. În cazul în care o firmă de transport plătește șoferul cu salariul minim pe economie, valoarea neimpozabilă a indemnizației zilnice este de 3 x 2.550 de lei, împărțit la numărul de zile lucrătoare, care este între 20 și 23. Dacă luăm în calcul 21 de zile lucrătoare, compania poate acorda șoferilor săi o indemnizație zilnică neimpozabilă în valoare de 364 de lei, adică circa 73 de euro.
Șoferii detașați 30-31 de zile pe lună pot primi așadar 2.190 EUR (30 x 73 EUR) ca indemnizație de detașare, la care se adaugă salariul de bază de 2.550 lei brut.
Cei care doresc să ofere o indemnizație mai mare – de pildă 85 EUR pe zi – pot beneficia de o totală neimpozitare a sumei acordate ca indemnizație, dacă măresc salariul de bază lunar la aproape 3.000 de lei brut pe lună.
Trebuie să mai precizăm încă o dată că o firmă de transport poate îndeplini condiția de a plăti cu remunerația minimă din majoritatea statelor membre de detașare chiar și în cazul acordării salariului minim brut pe economie din România – remunerația ajunge la circa 2.700 EUR – și asta pentru că, așa cum am mai explicat și în alte rânduri, cursele de transport bilaterale și tranzitul dintre cursele care implică detașare nu sunt supuse aceluiași tratament fiscal ca în cazul cabotajului și parcursului pe țările în case se încarcă/se descarcă pentru cross-border.
Mai exact, dacă într-o lună şoferul face o cursă bilaterală cu plecare din România, după care face curse cross-border, iar după 3-4 săptămâni ia o cursa bilaterală de retur, aproape 10 zile pe lună șoferul nu e considerat detașat – 6-7 zile șoferul parcurge curse bilaterale, iar pe durata curselor cross-border tranzitul e exclus de la detașare. Astfel, în cazul unei curse cross-border Austria-Franța, să zicem, șoferul este considerat în detașare doar pe teritoriul țării de încărcare (Austria – de la punctul de încărcare până iese de pe teritoriul acestei țări; apoi cât se află în tranzit nu mai e considerat detașat și reintră pe regim de detașare când intră pe teritoriul Franței până la locul de descărcare. Dacă de la locul de descărcare se deplasează la o încărcare pentru România (bilateral), deja după ce pleacă de la descărcare șoferul nu mai e considerat detașat.
Iar în cazul curselor dintre un stat membru al UE (altul decât România) şi UK șoferul este exclus de la detașare inclusiv pe teritoriul țărilor de încărcare/descărcare.
