Cand vorbim de comertul online, cel mai important aspect este timpul de livrare, asa ca este esential ca depozitul de unde se livreaza produsele sa fie cat mai aproape de clientul final. Cu cat depozitul este mai aproape, cu atat si costurile de transport scad. Tot pentru a ajuta in rapiditatea pregatirii comenzilor, dar si pentru a face fata crizei de personal, multe companii din vest se intrec in a-si automatiza macar o parte din activitate. Insa o astfel de investitie se justifica la un anumit numar de comenzi, care nu este inca atins in tara noastra. Daca in Marea Britanie 10% din incasarile totale din comertul cu produse alimentare vin din comertul online, in Germania, Austria sau Romania procentul este sub 2%. Asa ca, deocamdata, cei mai multi retaileri care ofera acest serviciu o fac pentru a fi prezenti pe aceasta piata, pentru a-si imbunatati serviciile si mai ales pentru a invata care sunt preferintele clientilor. Mai ales ca, la ritmul actual de crestere a acestui gen de comert, aproape nimeni nu isi permite sa stea de-o parte.
Imaginea de ansamblu a acestei piete ne-a fost explicata de Michael Schedlbauer, industry manager TGW Logistics Group GmbH.
In Europa, modelul comertului de produse alimentare este de a livra din centre logistice diferite, din care unele deservesc supermarketurile si altele, comertul on-line. Cat priveste comertul on-line, exista doua modele: cel unde produsele sunt livrate direct la clientul final si cel unde acesta vine la magazin si isi ia cosul cu produsele comandate on-line.
Timpul este esential
Michael Schedlbauer a explicat ca nu este eficient modelul prin care dintr-un depozit mare marfa sa fie livrata atat catre magazinele fizice, fie supermarketuri sau magazine de proximitate, cat si catre clientii care comanda online. Deoarece atunci cand aprovizionezi direct clientul este foarte importanta distanta care trebuie parcursa. Daca este vorba de o distanta foarte lunga, atunci si pretul transportului este foarte mare, deoarece va trebui ca masinile sa parcurga o distanta foarte mare sau distributia se va face printr-un hub logistic. Cu alte cuvinte, din depozitul central marfurile se pot duce cu un camion catre hub-uri, de unde abia ulterior sa plece catre clientul final. „Ambele variante presupun mult timp, iar in e-commerce timpul este unul dintre factorii decisivi, deoarece clientii se asteapta sa isi primeasca foarte repede comenzile. Nivelul minim de servicii acceptat aici este livrarea de a doua zi, dar sunt si clienti care doresc ca livrarea sa se faca in aceeasi zi. Deoarece Amazon, care a venit primul cu termenul de «livrare a doua zi», ofera acum pentru produsele proaspete un concept de livrare in mai putin de doua ore. La fel, si celelalte magazine au tendinta de a scurta termenul de livrare catre clienti, ceea ce presupune ca stocul sa fie aproape de client. De aceea in cele mai multe cazuri aceste operatiuni sunt separate.“
In centrele de unde se livreaza comenzile on-line, produsele vin de la depozitul supermarketului. Aceste centre sunt vazute ca niste supermaketuri, de unde se culeg comenzile din on-line. „Nu stiu daca pe viitor vom vedea doua centre de fullfilment, dar ma indoiesc, din cauza timpilor de livrare care trebuie sa fie tot mai scurti. Trebuie sa fii aproape de client pentru a putea reactiona intr-un timp foarte scurt la nevoile lui.“
Se micsoreaza cosul de cumparaturi
Reprezentantul TGW a explicat ca este posibil ca pe viitor cosul de cumparaturi, cel putin cel pentru produse alimentare, sa se reduca, deoarece in prezent oamenii cumpara produse care sa le ajunga circa o saptamana, cata vreme trebuie sa achite si o taxa de transport. „Aici, in Germania, de exemplu, costul unui cos de cumparaturi este de circa 100 de euro. Dar, pe masura ce firmele de retail vor putea sa onoreze comenzile mult mai rapid, in aceeasi zi sau poate chiar in cateva ore, cred ca acest cos se va micsora, deoarece clientii vor deveni mai flexibili, dar si taxele de transport trebuie sa scada. Daca taxa de livrare este 7-10 euro, atunci acestia sunt tentati sa cumpere mai multe produse odata.“
Automatizarea nu se justifica inca in Romania
Piata de e-commerce din Romania este in continuare la un nivel foarte scazut si numai o mica parte a populatiei comanda on-line, este opinia lui Michael Schedlbauer. Iar cei care comanda sunt tinerii, care au crescut cu telefoane mobile, internet etc. si cei care lucreaza mult, dar au si venituri mai mari. „Dar aceasta piata va creste si aici, la fel ca in celelalte state europene. Acum nivelul este scazut, asa ca multe din companiile care fac comert on-line fac asta complet manual, deoarece inca nu renteaza sa investeasca in automatizare. Automatizarea ar putea ajuta in conditiile crizei de personal, dar si la obtinerea unor performante mult mai bune si a unor timpi de livrare mai scurti. Dar pentru a implementa automatizarea este nevoie de un anumit numar de comenzi si cred ca acest numar nu este atins in prezent.“
Piata online inca reprezinta o investitie
Marea Britanie este cea mai mare piata de e-commerce pentru produse alimentare din Europa si aproape 10% din incasarile totale din comertul cu produse alimentare sunt facute on-line. In tari precum Germania si Austria sau Romania nivelul este inca sub 2%, asa ca ce mai multi retaileri in prezent pierd bani oferind acest serviciu, insa doresc in continuare sa o faca pentru a-si imbunatati renumele pe piata si a arata ca activeaza in domeniu, dar si pentru a invata cum sa isi imbunatateasca operatiunile, cum sa inteleaga mai bine clientii si pentru a colecta date de la ei, ceea ce este foarte important. „Acesta este dezavantajul comertului din supermarket comparativ cu cel on-line. In e-commerce clientul este complet transparent, deoarece tot ce cumperi este stocat si astfel vanzatorul stie care iti sunt preferintele. Pe cand atunci cand mergi intr-un supermarket nimeni nu poate sa iti cunoasca preferintele decat daca folosesti un card de fidelitate. Si fiecare supermarket este interesat sa vada care sunt preferintele clientilor pentru a putea raspunde nevoilor acestora cu portofoliul pe care il are, dar si cu nivelul de servicii. Oferind servicii on-line, ele pot colecta mult mai multe date. Acestea sunt motivele pentru care multe magazine au intrat pe piata de e-commerce. Cu siguranta pe viitor vom vedea mai multe supermarketuri pe piata de on-line, dar acum sunt inca putine.“
Tari diferite, modele diferite
Tarile cele mai dezvoltate din Europa in ceea ce priveste comertul cu produse alimentare sunt Marea Britanie si Franta. Este interesant de vazut ca aceste doua tari au modele diferite de livrare catre clientul final. De exemplu, in Marea Britanie, clientii prefera livrarea la domiciliu, pe cand francezii prefera modelul click&collect, adica mergi la magazin si doar ridici cosul care a fost picuit pentru tine in urma comenzii on-line. Aceste model este benefic pentru client deoarece scuteste costurile de livrare, de aceea este dominant de aici.
In restul Europei nivelul acestui tip de comert este mai mic. Dupa aceste doua tari urmeaza Benelux, Olanda, Belgia si apoi tarile nordice ca Suedia. „In Germania si Austria dezavantajul pentru comertul on-line este acela ca reteaua de magazine este foarte densa. Poti gasi un supermarket foarte aproape, nu trebuie sa mergi prea mult si gasesti urmatorul supermarket. Pe cand in orasele mari, cum sunt Londra sau Amsterdam, este foarte dificil pentru oameni, in special pentru cei care nu au masina, sa mearga la cumparaturi. Asa ca acum ei au tendinta de a cumpara on-line. Dar in orasele mici, unde oamenii oricum se deplaseaza cu masina la munca, este mult mai usor sa cumpere de la supermarket.“
Michael Schedlbauer spera ca poate peste zece ani vom vedea si efectul imbatranirii populatiei. „Vom vedea cum cei care sunt obisnuiti sa foloseasca telefoanele mobile, generatiile care imbatranesc, vor avea tot mai mult tendinta de a cumpara on-line. Dar pana se va ajunge acolo mai dureaza, in prezent piata de on-line este dominata de generatia tanara.“
