Şoferul trebuie să se întoarcă la fiecare 3 sau 4 săptămâni fie la locul de reședință, fie la centrul operațional al angajatorului, potrivit regulamentului 1054/2020 – parte a Pachetului Mobilitate. Dacă un șofer își încheie perioada de lucru în unul dintre cele două locuri pe care le are la dispoziţie pentru întoarcere sau în vecinătatea acestora, atunci nu există costuri suplimentare de călătorie pentru angajator. Dacă, însă, perioada de lucru care precede întoarcerea la unul dintre cele două locuri – reşedinţă sau sediul angajatorului – se termină într-un loc îndepărtat de cel ales pentru întoarcere, atunci obligația angajatorului de a organiza returnarea șoferilor include şi responsabilitatea financiară de acoperire a costurilor de călătorie.

Doar atunci când un șofer decide să nu beneficieze de oferta angajatorului de a se întoarce la locul său de reședință sau la centrul operațional al angajatorului și decide să-și petreacă perioada de odihnă într-un alt loc, atunci orice costuri de călătorie către și de la acest loc ar trebui să fie acoperit de șofer. Aceleași principii se aplică șoferilor care au un loc de reședință într-o țară terță și sunt angajați la compania stabilită în UE.