OUG 115/2023, care extinde sfera de acoperire a legislației privind declararea în RO e-Transport pentru toate categoriile de produse cu risc fiscal aflate în circulație rutieră pe teritoriul țării noastre, a intrat oficial în vigoare de la 1 ianuarie 2024, chiar dacă multe chestiuni privind aplicarea prevederilor legale încă nu au fost lămurite de către Ministerul de Finanțe. Și tocmai din acest motiv, sancțiunile pentru nedeclararea mărfurilor în RO e-Transport ori pentru alte greșeli ce pot apărea în înțelegerea noii legislații au fost amânate cu două luni, după 1 iulie. Pentru a înțelege cum decurge un control și cum se dau amenzile pentru nereguli în declarare și, mai mult, ce pot face aceia care primesc sancțiuni, am invitat în cadrul Galei Tranzit Logistica experți juridici și practicieni care s-au confruntat deja cu amenzi pentru nedeclararea bunurilor cu risc fiscal ridicat sau declararea lor incorectă, potrivit OG 41/2022, în vigoare de anul trecut.
Obligativitatea monitorizării bunurilor cu risc fiscal pe teritoriul țării noastre și declararea acestora în sistemul RO e-Transport intervine fie din momentul plecării mărfurilor de la producător (în cazul unei companii cu sediul în România) fie de la intrarea în țară ori din momentul realizării formalităților vamale (în cazul importurilor) și până la recepția acestora, la destinația finală. Deși OUG 115/2023, care extinde sfera de aplicare a OG 41/2022 la toate categoriile de bunuri, a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2024, eventuale sancțiuni ar fi trebuit să se aplice oficial abia după 1 iulie. Sunt companii însă care au primit amenzi din partea ANAF pentru neefectuarea declarării bunurilor cu risc fiscal ridicat în RO e-Transport, a arătat Andreea Mureșeanu, Head of Logistics Distribution Selgros Cash&Carry, cu prilejul Galei Tranzit Logistica.
Amintim că obligația declarării bunurilor cu risc fiscal revine doar companiilor înregistrate în România – furnizorii sau beneficiarii mărfurilor și organizatorilor de transport – ea fiind anul acesta extinsă pentru toate tipurile de bunuri. Nu există obligații pentru alte entități din supply chain. Concret, pentru bunurile care sunt produse și livrate în România obligația declarației în RO e-Transport revine furnizorului, iar pentru bunurile importate, beneficiarului – entitate românească. Se supun monitorizării toate vehiculele cu masa maximă total autorizată de peste 2,5 t și care sunt încărcate cu o marfă brută totală mai mare de 500 kg sau care are o valoare totală de peste 10.000 de lei fără TVA. În cazul în care într-un transport există mai multe partide de bunuri și mai multe relații comerciale, codul UIT trebuie obținut doar pentru partidele de mărfuri care se încadrează în condițiile privind greutatea sau valoarea.
Multe situații particulare au rămas neclarificate
La prima vedere legea pare clară. Cu toate acestea, sunt numeroase situații care apar în practica de zi cu zi și care trebuie lămurite de către autorități, astfel încât operatorii economici de bună credință să nu pice în ilegalitate dintr-o eroare de interpretare. Foarte multe confuzii apar din atribuirea rolurilor și, de aici, a responsabilității. Depinde însă foarte mult de relațiile comerciale dintre părți. Pe de altă parte, unele prevederi ale legislației privind RO e-Transport sunt în opoziție cu reglementările Incoterms (Clauzele de Comerț Internațional).
De asemenea, situația companiilor de curierat nu a fost nici până acum elucidată. Ce se întâmplă cu comenzile electronice internaționale care se încadrează în categoria bunurilor cu risc fiscal, care sunt plasate pe platforme precum Amazon sau eBay de către persoane fizice sau juridice, dar despre care nu se știe de la început când vor fi livrate sau cu ce companie de curierat? Oficialii din MF nu au oferit încă lămuriri pentru astfel de situații specifice.
Se știe sigur că trebuie monitorizat doar parcursul rutier al mărfurilor aflate pe teritoriul național și doar dacă acestora li s-au făcut deja formalitățile de import. Spre exemplu, în cazul bunurilor care ajung pe cale maritimă în Portul Constanța, odată ce se fac formalitățile vamale și acestea se încarcă pe rutier pentru a fi trimise la beneficiarul final, trebuie obținut și codul unic UIT dacă avem de-a face cu bunuri cu risc fiscal.
Mai trebuie reținut că în cazul tranzacțiilor naționale, între furnizori și beneficiari autohtoni, codul UIT are o valabilitate de 5 zile, în timp ce la importuri termenul este de 15 zile. Atenție! Codul trebuie obținut cu cel mult trei zile înainte de plecarea mărfurilor pe cale rutieră, iar dacă durata transportului depășește termenul maxim legal este obligatorie eliberarea unui alt cod UIT, pentru evitarea sancțiunilor.
În cazul importurilor, dacă furnizorul extern lucrează de regulă cu aceeași companie de transport, recomandarea este ca aceasta din urmă să își asume rolul de organizator al transportului, mai ales că cele mai multe modificări – care și trebuie anunțate pe platformă – țin de înlocuirea vehiculului. Și toate cererile de clarificare vin către declarant.
De asemenea, pentru operațiunile de cross-docking, unde se schimbă transportatorul și/sau operatorul logistic, pe întreg lanțul logistic pot fi 4-5 companii implicate. În acest caz, entitățile din România trebuie să stabilească cine își asumă sarcina de a fi organizatorul transportului în RO e-Transport, a explicat Daniel Radu, National Distribution Director la KLG Europe. Și, din nou, totul depinde de relațiile comerciale dintre părți.
În ceea ce privește returul, pot apărea mai multe situații: dacă la livrarea mărfii se acceptă doar o parte, pentru care se și face recepția, restul mărfii poate fi returnată în baza aceluiași cod UIT; dacă însă se face recepția integrală și ulterior se solicită retur, atunci trebuie emis alt cod. Acest lucru se leagă de necesitatea confirmării codurilor UIT, care se consideră validate la trei zile după expirarea lor, în cazul în care nu se intervine asupra lor pentru infirmare sau infirmare parțială. Pe viitor, codurile UIT vor fi corelate și cu e-Factura. Autoritățile trebuie să mai dea clarificări referitor la situația confirmării parțiale a codurilor UIT, a mai subliniat Andreea Mureșeanu, tocmai din cauza corelării cu e-Factura și necesitatea potrivirii cantităților și a sumelor, atât pe plus, cât și pe minus, chiar dacă diferențele sunt foarte mici, de sub 10%.
Nu s-a lămurit încă cum trebuie procedat în cazul în care se livrează o cantitate mai mare de marfă decât cea declarată și pe care beneficiarul este dispus să o accepte, urmând să primească ulterior factura pentru diferență (de exemplu, la transporturile de legume-fructe).
De asemenea, nu s-a soluționat nici cererea de scoatere a RO e-Transport din platforma SPV, deoarece funcționarea este foarte greoaie. Singurul lucru care a fost făcut de autorități a fost ca în cazul în care se interfațează automat aplicațiile declarantului cu SPV, cheia token-ului să permită doar accesul în zona de e-Transport. Pentru că atunci când se accesează în sistem clasic, fără interfațare automată, practic se pot vedea toate informațiile declarantului din SPV. Există însă promisiunea că se va segmenta pe tipuri de utilizatori accesul în RO e-Transport, astfel încât pentru poziții inferioare să nu fie disponibile toate informațiile.
Ce facem cu amenzile primite pe RO e-Transport?
Amenzile pentru nerespectarea prevederilor OG 41/2022 (dar și OUG 115/2023) sunt destul de usturătoare. În momentul de față se lucrează la o modificare legislativă, astfel încât, dacă se constată că nu s-a emis codul UIT dintr-o eroare umană, atunci să se aplice doar amenda contravențională (minimum 20.000 de lei), fără a se mai precepe sancțiunea complementară și contravaloarea mărfii.
Ana Maria Iordache, partener în cadrul casei de avocatură David și Baias, afiliată PwC, a indicat faptul că deja sunt contestații ale amenzilor primite pe RO e-Transport, cele mai multe fiind aplicate în urma unor controale de rutină în trafic, care ulterior au fost extinse, după ce s-a constatat speța declarării mărfurilor cu risc fiscal.
„În primul rând, se pune problema pentru ce perioadă se poate extinde acest control, întrucât ANAF este sesizat pentru verificări, iar termenul de prescripție în materie contravențională este de șase luni de la data săvârșirii faptei. În ceea ce privește sancțiunile aplicate de Antifraudă, lucrurile sunt clare din punct de vedere legislativ, însă se poate contesta cui i s-a aplicat amenda și sub ce formă. Conform actului normativ, amenda poate fi aplicată fie operatorului economic care are obligația de a obține codul UIT și care deține marfa transportată rutier, fie operatorului de transport sau conducătorului auto. În cazul amenzii aplicate operatorului economic care trebuie să declare marfa, pe lângă sancțiunea contravențională mai intervine și penalitatea cu confiscarea bunurilor. În cazul lipsei codului UIT, dacă se poate proba că acest lucru se datorează nefuncționării, atunci nu se mai impune confiscarea bunurilor. Această măsură complementară asociată amenzii poate apărea și dacă bunurile transportate au o valoare diferită celei declarate în solicitarea pentru generarea codului UIT ori dacă transportul a fost efectuat peste expirarea valabilității codului. Separat, operatorul de transport poate fi amendat dacă nu transmite codul UIT către șofer, iar acesta din urmă poate fi sancționat dacă nu prezintă codul la control sau nu pornește sistemele GPS de poziționare de la bord.”
Fiind o amendă contravențională, împotriva procesului verbal de sancționare trebuie formulată plângere direct la instanța de judecată în termen de 15 zile de la primirea sancțiunii, a explicat Ana Maria Iordache. Sunt multe argumente procedurale ce pot fi aduse într-o astfel de plângere, unul fiind măsura confiscării mărfii. „Sancțiunea, așa cum este inclusă în legislație – amendă plus confiscarea bunurilor – este neconstituțională. Am invocat deja excepția de neconstituționalitate în mai multe dosare și mă aștept ca CCR să o accepte – există deja și jurisprudență anterioară în domeniu. În situația în care o companie a primit deja amendă și a atacat-o în instanță în termen de 15 zile, odată declarată neconstituționalitatea măsurii, aceasta va putea fi invocată și în propriul dosar. Totodată, întrucât este vorba despre o măsură contravențională, și dacă se va modifica legea, în sensul eliminării obligativității aplicării sancțiunii complementare a confiscării, conform Constituției, se va aplica sancțiunea mai favorabilă. Este important însă ca procesul verbal să fie atacat în instanță.”
Se mai poate ataca și neproporționalitatea amenzii, mai ales că – așa cum se vede din practică – inspectorii ANAF aplică de regulă suma maximă. Avem însă de-a face cu o legislație nouă, cazurile sunt complexe, clarificările din partea autorităților, puține, astfel că este mai mult decât legitimă contestarea unei amenzi în cuantum mare încă de la început, a arătat Ana Maria Iordache. Iar judecătorul are posibilitatea de a interveni și de a înlocui amenda cu sancțiunea avertismentului în cazul în care consideră că fapta comisă este de gravitate redusă.
Din păcate, așa cum a subliniat Andreea Mureșeanu, OUG 115/2023 nu include încă avertismentul ca sancțiune, acesta fiind solicitat în mai multe rânduri la grupurile de dialog social. Se pare că motivul pentru care s-a eliminat avertismentul este faptul că legea prevede o perioadă de șase luni din momentul intrării în vigoare și până la aplicarea oficială a sancțiunilor. Pe de altă parte, vorbim de o lege specială, iar în instanță poate fi oricând invocată legea generală – în acest caz OG 2/2001 privind regimul contravențiilor – unde, la art. 7 alin. 3, prevede posibilitatea aplicării avertismentului.
De reținut faptul că odată depusă plângerea contravențională se suspendă obligația de plată a amenzii și a măsurii complementare.
Partea bună – dacă se poate numi astfel – este că ori de câte ori au fost trimise întrebări către Finanțe cu privire la situații punctuale de transport și la interpretarea acestora s-au oferit lămuriri, iar pe pagina de internet a ministerului există și un istoric al tuturor întrebărilor, astfel încât să poată fi consultate și ulterior. Cei interesați sunt încurajați să solicite lămuriri ori de câte ori este cazul, mai ales că răspunsurile oficiale de la Finanțe pot fi folosite și ulterior, în cazul unui control, dacă sunt divergențe de interpretare.
