Conferința Tranzit de pe 26 martie de la Sibiu pune pe tapet transformările prin care trece industria farmaceutică și de ce acest segment de business devine din ce în ce mai important pentru operatorii de logistică și de transport.
Pe lângă creșterea consumului de medicamente și de suplimente alimentare – influențată și de îmbătrânirea populației și de preocuparea mai mare, în special în rândul tinerilor, pentru produse de sănătate și de îngrijire personală -, circuitul loturilor de vaccinuri și transportul de stupefiante de uz medical impun tot mai mult condiții speciale de transport, care ridică standardul de investiții și pregătire profesională atât al organizatorului de transport, care deține și centrul de depozitare, cât și al transportatorului.
Ani de zile producătorii de medicamente și-au bazat modelele de distribuție pe angrosiștii independenți care au investit în centre moderne, automatizate, de depozitare și flote moderne pentru activitățile de last mile. Cu timpul, marii distribuitori de medicamente au investit și în propriile rețele de farmacii, preluând rând pe rând farmaciile independente și asigurându-le densitatea rețelei necesare pentru rezultate foarte bune în planul vânzărilor.
De câțiva ani, însă, producătorii de medicamente vor să acceseze și direct clienții prin conceptul de „Direct-to-Pacient Logistics”. Acesta presupune contractarea operatorilor logistici care să aducă medicamentele direct de la fabrică în depozitele lor naționale, de unde să fie livrate direct clienților sau trecând printr-un centru intermediar de cross-docking.
Acest model de business vizează, cel puțin în primă fază, clienții importanți – spitale, clinici și farmacii independente, care încă prepară soluții cu termen de valabilitate redus – sau acei clienți care solicită medicamente foarte scumpe (în special pentru afecțiuni oncologice).
Astfel, producătorii își securizează marjele, mai ales pe piețele cu reglementări restrictive, cum este și România, nemaifiind nevoite să apeleze la distribuitorii mari pentru această piață specială, care lucrează cu discounturi mari datorită volumelor achiziționate.
Rețelele paralele de distribuție gestionate de logisticieni – care se diferențiază prin faptul că nu facturează medicamente, ci doar servicii de supply-chain, proprietarul mărfii fiind în permanență producătorul – creează premisele pentru dezvoltarea unor servicii noi pentru logisticieni, servicii care se potrivesc mănușă pentru operatorii care s-au specializat în timp pe produse dedicate – chimice, temperatură controlată, mărfuri de valoare.
România ar putea fi una dintre piețele pe care producătorii de medicamente să dezvolte astfel de servicii, alături de operatorii logistici capabili să investească în rețele de depozitare și de distribuție naționale, fiind vizați și transportatorii care să facă parte din proiectul mai larg de supply‑chain.
La fel de dinamic devine și supply-chain-ul de produse alimentare, unde scăderea consumului pune presiune pe producători și retaileri, care nu mai știu cum să atragă populația cu produse alimentare mai ieftine. Pentru asta majoritatea retailerilor care mai continuă să se dezvolte pe piața românească încearcă să producă tot mai multe sortimente în România sub marcă proprie, în timp ce presiunea pe costurile de transport, depozitare și distribuție este la cote maxime.
Pe măsură ce termenele de plată ale furnizorilor cresc, piața se pregătește și pentru preluarea costurilor cu taxele de drum de 4-5 ori mai mari (pe autostradă) după 1 iulie. Şi dacă ne uităm la criza de petrol și lipsa de control asupra prețului motorinei, transportul va constitui fără îndoială unul dintre costurile care va duce la creșterea și mai mult a nivelului inflației în România.
