O nouă cercetare propune un cadru pentru a urmări ce se întâmplă cu educația și competențele unei persoane după terminarea studiilor: de la accesul la muncă și venituri până la acumularea de capital și drepturile de pensie.
O diplomă nu garantează automat un loc de muncă, un venit pe măsura pregătirii sau o pensie adecvată. Între momentul în care o persoană își încheie studiile și cel în care ajunge la pensie există un întreg parcurs în care educația și competențele pot fi valorificate — sau, dimpotrivă, pot rămâne parțial neutilizate.
Unde apar aceste blocaje și cât de mult se resimt ele în timp? Aceasta este întrebarea de la care pornește Human Capital Conversion Gap (HCCG), un cadru de analiză propus de Dr. ec. Cristina Chiriac în cercetarea „România Nevalorificată – Capitalul uman feminin între performanță și inegalitate”, lansată la București pe 10 noiembrie 2026.
Cercetarea urmărește traseul de la educație la participarea economică, venituri, acumulare de capital și drepturi contributive, cu accent pe situațiile în care acest parcurs este întrerupt sau încetinit.
România are multe femei cu pregătire STEM, dar mai puține femei active pe piața muncii
Datele prezentate în cercetare arată un contrast relevant. România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea femeilor printre absolvenții domeniilor STEM — știință, tehnologie, inginerie și matematică — cu 42,1%.
În același timp, rata de ocupare a femeilor cu vârste între 20 și 64 de ani este de 59,5%, comparativ cu 71,3% la nivelul Uniunii Europene.
Cele două valori descriu populații și momente diferite ale parcursului profesional și nu pot fi comparate direct pentru a calcula o pierdere economică. Ele indică însă o problemă care merită analizată: investiția în educație nu se transformă automat în participare economică.
Într-un scenariu ipotetic în care rata ocupării femeilor din România ar ajunge la media europeană, cercetarea estimează aproximativ 643.000 de femei în plus în ocupare și o valoare suplimentară a producției de aproximativ 160 de miliarde de lei anual, echivalentul a 8,4% din PIB-ul României din 2025.
Calculul păstrează constante celelalte condiții analizate și trebuie privit ca o estimare a unei oportunități economice, nu ca o pierdere bugetară deja înregistrată sau ca o prognoză de creștere.
Ce urmărește, de fapt, HCCG
Educația, ocuparea, veniturile și diferențele economice dintre femei și bărbați sunt deja măsurate prin numeroși indicatori internaționali. HCCG propune ca aceste informații să fie privite împreună, pentru a identifica momentul în care parcursul de la pregătire la independență economică începe să se întrerupă.
Cadrul urmărește șapte etape: formarea, participarea pe piața muncii, veniturile, acumularea de capital, inițiativa economică, timpul dedicat muncii neremunerate și drepturile contributive, inclusiv pensia.
Ideea este că o decizie sau o situație apărută într-o etapă poate produce efecte și în celelalte.
De exemplu, o întrerupere a activității profesionale nu înseamnă doar salariul care nu mai este încasat în perioada respectivă. Ea poate influența experiența profesională, economiile, accesul ulterior la finanțare și numărul de ani pentru care sunt plătite contribuții la pensie.
„Am pornit de la o întrebare simplă: ce se întâmplă cu potențialul unei femei după ce își încheie studiile? Dacă nu poate reveni la muncă, dacă pregătirea ei nu se reflectă în venituri sau dacă anii de îngrijire îi afectează pensia, trebuie să înțelegem unde apar aceste obstacole. Prin HCCG propun să privim întregul parcurs. O decizie de astăzi poate avea consecințe peste douăzeci sau treizeci de ani. Avem nevoie să le urmărim pentru a putea interveni la timp.”, afirmă Dr. ec. Cristina Chiriac, autoarea cercetării.
HCCG este, în această etapă, un cadru conceptual de analiză. Nu acordă României un scor, nu stabilește un clasament între state și nu cumulează estimări economice care se suprapun. Fiecare etapă este analizată separat, folosind populația și indicatorii relevanți.
O creșă poate influența și venitul de peste câțiva ani
Un exemplu concret al acestei legături este accesul la servicii de îngrijire a copiilor.
În România, doar 11,4% dintre copiii cu vârsta sub trei ani beneficiau de servicii formale de educație și îngrijire timpurie în 2024, față de 39,3% în Uniunea Europeană.
Pentru un părinte care nu găsește un loc accesibil la creșă, revenirea la serviciu poate fi amânată. În cazul unei femei, o astfel de întârziere poate însemna o perioadă mai lungă în afara pieței muncii, venituri mai mici și mai puțini ani de contribuție la sistemul de pensii.
De aceea, cercetarea propune ca efectul investițiilor în infrastructura de îngrijire să fie urmărit și prin rezultate concrete: câte locuri sunt efectiv funcționale, câți copii beneficiază de ele și în ce măsură părinții reușesc să revină la muncă.
Aceeași logică poate fi aplicată diferențelor salariale. Un venit mai mic nu înseamnă doar un salariu mai mic în prezent. În timp, diferențele se pot reflecta în economii, acces la capital și nivelul drepturilor de pensie.
Zece măsuri propuse pentru reducerea decalajelor
Pe baza analizei, cercetarea propune zece măsuri de politică publică. Acestea vizează educația, extinderea serviciilor de îngrijire, fiscalitatea muncii cu timp parțial, egalitatea salarială, accesul antreprenoarelor la finanțare, recunoașterea perioadelor de îngrijire în acumularea drepturilor de pensie și îmbunătățirea datelor publice.
O propunere distinctă privește fiscalitatea muncii cu timp parțial. Ideea este ca regimul fiscal să susțină accesul la angajare și revenirea pe piața muncii a persoanelor care, din cauza responsabilităților de îngrijire, nu pot reveni imediat la un program complet.
Pentru o femeie care își reia activitatea după o perioadă de întrerupere, un loc de muncă part-time poate fi o etapă de tranziție către ocuparea cu normă întreagă. Din acest motiv, tratamentul fiscal al muncii cu timp parțial trebuie evaluat și prin efectele sale asupra angajării, veniturilor și continuității contribuțiilor sociale.
Pentru cele nouă măsuri pentru care cercetarea prezintă estimări de cost, necesarul anual este evaluat la 2,96–3,51 miliarde de lei în faza de construcție. Măsura referitoare la fiscalitatea muncii cu timp parțial este prezentată separat, iar includerea sa într-un cost total actualizat ar necesita o evaluare distinctă a impactului bugetar.
În același timp, cercetarea estimează că, într-un scenariu în care ocuparea femeilor s-ar apropia de media europeană, ar putea exista un potențial de aproximativ 11 miliarde de lei anual în venituri fiscale suplimentare.
Estimarea este condiționată de ipotezele analizate și nu reprezintă nici venitul garantat al aplicării celor zece măsuri, nici un randament direct al cheltuielilor propuse.
Fiecare dintre măsuri urmează să fie prezentată separat, împreună cu datele care o susțin, responsabilitățile instituționale și rezultatele care ar trebui urmărite.
Următoarea provocare: datele
Pentru ca HCCG să poată deveni un instrument de analiză utilizabil în timp, cercetarea arată că este nevoie de definiții și formule standardizate, surse statistice comparabile și verificarea empirică a legăturilor dintre etapele analizate.
Una dintre dificultăți este disponibilitatea datelor administrative publice, comparabile și dezagregate pe sexe. Fără astfel de informații, este mai greu de urmărit cum se modifică situația unei persoane de-a lungul vieții profesionale și, implicit, cât de eficientă este o anumită politică publică.
În fond, întrebarea ridicată de cercetare este una despre ceea ce se întâmplă după diplomă.
Cât din educația acumulată ajunge să fie folosită în economie? Cât din venitul obținut se transformă în capital? Ce se întâmplă cu aceste acumulări atunci când cariera este întreruptă? Și cum se reflectă toate acestea, peste douăzeci sau treizeci de ani, în pensie?
HCCG propune un mod de a urmări acest traseu și de a identifica punctele în care capitalul uman este valorificat insuficient. Pentru România, miza este ca aceste puncte să poată fi măsurate, iar politicile publice să poată interveni înainte ca efectele să devină dificil de recuperat.
„România Nevalorificată – Capitalul uman feminin între performanță și inegalitate” este o cercetare realizată de Dr. ec. Cristina Chiriac, împreună cu o echipă de contributori.
Lucrarea este structurată în șapte capitole și trei anexe metodologice și reunește date statistice oficiale, calcule economice proprii, arhitectura conceptuală Human Capital Conversion Gap și zece măsuri de politică publică.
Cristina Chiriac este doctor în economie, antreprenor, autor al volumelor „Marea privatizare”, „Școala de business” și „Șlefuitorii de visuri” și președinte fondator al Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF). Cercetarea a fost lansată public la București, la 10 noiembrie 2026. Sinteza este disponibilă pe www.cristinachiriac.ro.
