Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
Ad

Depozitele, o viziune inginereasca

Chiar daca depozitele frigorifice au facut de multe ori subiectul articolelor publicate in paginile revistei, de data aceasta am incercat sa vedem care este efectiv procedura de echipare a lor cu instalatii de racire, pentru a asigura conditii optime de operare. In acest scop, am discutat cu Adrian Balaoi, director AB Tehnic Professional, firma specializata in solutii pentru echiparea depozitelor frigorifice.
 
Romania se numara inca printre putinele tari care se confrunta cu o mentalitate usor invechita din punct de vedere al externalizarii serviciilor logistice catre furnizori care ar putea lucra si pentru firme concurente, fapt ce ar determina totusi o crestere a nivelului de eficienta si o reducere a costurilor si investitiilor, mai ales in cazul depozitelor frigorifice, care presupun cheltuieli evident mai ridicate decat in cazul facilitatilor cu temperatura ambientala.

La noi in tara, in general, depozitele frigorifice au dimensiuni reduse si sunt construite de producatori, fara a apela la externalizarea serviciilor catre firme specializate. In ciuda costurilor foarte mari pe care un depozit frigorific le presupune, foarte putini sunt cei care stiu ca in acest sens pot fi contractate fonduri structurale, care din pacate nu sunt foarte populare, fie din cauza birocratiei, fie pentru ca nu au fost foarte bine promovate.

Amoniacul, agentul de racire al viitorului
„Utilizarea tuturor agentilor frigorifici este reglementata de Directiva Europeana 378/2008, insa problema este ca, desi sunt in vigoare la nivel european, la noi sunt adoptate greoi si nu au masuri de penalizare pentru nerespectare, reprezentand doar un mediu de informare“, a afirmat Adrian Balaoi. Cadrul legislativ romanesc care face referire la instalarea echipamentelor frigorifice in depozite este reprezentat de STAS 5149/1997.
Desi cuvantul de ordine al CE e utilizarea refrigerantilor naturali, iar cei pe baza de HCFC sunt pe cale de a fi eliminati (deja de la 1 ianuarie 2010 freonul R22 a fost oprit de la comercializare, putand fi utilizat doar pentru servisare), nu toti operatorii sunt dispusi sa renunte la folosirea freonilor pentru amoniac, pentru ca un factor esential in alegerea tipului de agent de racire este bugetul alocat. De exemplu, pentru un depozit cu aceiasi parametri de racire, costul pentru o instalatie pe amoniac poate ajunge la 900.000 de euro, iar pe freon coboara pana la 500.000 de euro. Si in aceste conditii intotdeauna se opteaza pentru pret, in detrimentul considerentelor ecologiste.
„Alegerea instalatiei si a tipului de agent frigorific variaza in functie de capacitatea frigorifica: daca aceasta este foarte mica poate fi realizata si cu amoniac, dar nu renteaza la nivel de cost. Pentru instalatii de pana la 500 kW putere frigorifica instalata, pentru a asigura o temperatura de -20oC, o instalatie pe freon este mai ieftina decat cea cu amoniac, iar diferenta nu poate fi amortizata de consumul de curent electric nici in 10 ani“, a afirmat Adrian Balaoi.
Insa cel mai mult conteaza strategia companiei si termenul impus pentru amortizare.
Chiar daca aproape intotdeauna nivelul la care ajunge investitia este important, iar industria se bucura de freoni ecologici, nu se poate sti cu exactitate cand vor fi interzisi, asa cum s-a intamplat si cu HCFC-urile. De aceea, pentru a asigura un termen de viata ridicat pentru depozitele nou construite, trebuie asigurate cele mai inalte standarde, conforme cu legislatia in vigoare. „Freonii, chiar si cei denumiti ecologici, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat vor fi indepartati, pentru ca agentul frigorific al viitorului este amoniacul“, a declarat directorul AB Tehnic Professional.

Produsul dicteaza necesarul de frig
Calculul necesarului de frig dintr-un depozit nu este dictat doar de elementele de constructie a cladirii – pereti, pardoseala sau tavan, dimensiune sau temperatura de depozitare – ci si de produsele care vor fi depozitate si, nu in ultimul rand, de temperatura de intrare a marfurilor si timpul alocat pentru racirea lor.
Legislatia in vigoare nu permite o diferenta mai mare de 4oC intre temperatura de intrare si cea de depozitare: astfel, daca temperatura de intrare e de -16oC, cea din interior nu trebuie sa depaseasca -20oC.
Indiferent de lichidul de racire ales, orice instalatie frigorifica este compusa din compresor, vaporizator si condensator. Un amplasament optim presupune o distanta cat mai mica intre acestea. Vaporizatorul este indicat sa fie amplasat in partea opusa usii, dar nu este obligatoriu, mai ales ca trebuie avute in vedere cantitatile depozitate, amplasarea rafturilor si dimensiunea culoarelor. Un vaporizator ocupa un anumit volum, un punct mort, de aceea intre instalatorul echipamentului frigorific si arhitectul depozitului trebuie sa existe colaborare, pentru a optimiza spatiile.
Forma depozitului nu influenteaza foarte mult mentinerea temperaturii la interior, ideal fiind ca soarele sa nu bata direct pe peretii depozitului.
Ventilatoarele sunt amplasate fie pe lateral, fie in mijlocul camerei. In cazul in care sunt amplasate pe mijloc apare o problema la degivrare, pentru ca apa care se scurge poate ingheta in teava de drenaj. „Recent au aparut si modele de ventilatoare care pot fi montate pe acoperis, insa daca sunt montate in interiorul camerei, pe lateral jetul de aer trebuie sa ajunga pana la capatul celalalt al depozitului“, explica Adrian Balaoi. Puterea motorului creste cu cat este necesar un jet de aer mai mare, insa creste si nivelul caldurii degajate in depozit. Intretinerea este mai usor de realizat pentru ventilatoarele montate in exteriorul depozitului, insa este o solutie mai scumpa, dar mai putin invaziva pentru spatiul interior in cazul unor reparatii.
Ventilatoarele pot fi axiale sau centrifugale, in functie de alegerea operatorului, si nu sunt standardizate.
In cazul depozitelor multicamerale este recomandat ca spatiile pentru refrigerare sa fie amplasate pe exterior, iar cele cu temperaturi mai scazute, pe interior, pentru a echilibra transferul termic.
„Ceea ce nu prea se foloseste la noi este o zona dedicata serviciilor de congelate. In strainatate, cele mai multe depozite au camere pentru congelare rapida. Marfa este adusa refrigerata, este congelata si apoi mutata in depozitul cu temperaturi scazute. Nu este o solutie des intalnita in Romania“, a mentionat directorul AB Tehnic Professional.

Ventilatie pentru produse „vii“
Legumele, fructele si florile sunt produse „vii“, care continua procesul de respiratie si activitate celulara individuala dupa ce au fost recoltate, cu ajutorul rezervei de energie de la planta-mama. Acest proces natural in urma caruia se degaja CO2 trebuie incetinit prin coborarea nivelului de temperatura a produsului, si pentru asta este necesara implementarea unui sistem de ventilatie a ariei de stocare. In general, daca fructele si legumele sunt depozitate la temperaturi sub -1,1 si -4oC, apare fenomenul de deteriorare celulara prin formarea acelor de gheata in structura produsului. Mai mult, exista anumite fructe care degaja etilena, substanta ce grabeste procesul de coacere.

Agentii frigorifici combinati cresc consumul de electricitate
Instalatiile frigorifice pot fi pe baza de freon, amoniac, dar si combinatii cu CO2, conform sistemului „in cascada“. Acesta presupune existenta a doua instalatii cuplate, amoniacul realizeaza o racire pana la -10oC, CO2 lucreaza intre -10 si  -30oC, iar intre cele doua instalatii exista un schimbator de caldura. Un minus al acestui tip de instalatie este pierderea energetica inregistrata la transfer, ceea ce influenteaza si consumul de energie electrica, iar diferenta este sesizabila in momentul in care temperatura trebuie coborata la -30oC. Pentru temperaturi de -30/-40oC, utilizarea CO2 este optima, deoarece acesta reactioneaza foarte bine la temperaturi scazute.
Amoniacul este un fluid de racire cu un randament foarte bun si de anul trecut exista posibilitatea de a fi utilizat in combinatie cu CO2, chiar si pentru temperaturi de -22 pana la -25oC. „In Romania am avut discutii pentru implementarea unui astfel de sistem, dar oamenii sunt reticenti la nou si nu doresc un sistem care nu a fost utilizat inca pe piata locala“, a mai spus Balaoi. Pentru o instalatie care, in general, ar necesita 3-4 t de freon, cantitatea se poate reduce pana la 300 kg, restul putand fi completat cu CO2, ceea ce reprezinta o solutie optima, fiind, din punct de vedere al pretului, nici foarte scumpa, ca la amoniac, dar nici la acelasi nivel cu freonul. „Deocamdata avem un singur proiect de acest tip in desfasurare, dar beneficiarul este strain si, chiar daca nu a activat in domeniu, este deschis la nou“, a completat Adrian Balaoi.
Cea mai mare problema in Romania este ca operatorii nu tin cont de modificarile ulterioare ale legislatiei si investitiile sunt, in general, realizate pe termen scurt, de maximum cinci ani, chiar daca este posibil ca legislatia sa nu mai permita utilizarea anumitor substante.
Pentru un depozit de marime medie este necesar un rezervor de peste 10.000 l de amoniac.
Solutia cu un agent intermediar duce la un consum de energie electrica mai mare cu 5-10% fata de solutia clasica, cu lichid simplu, desi este redusa cantitatea de amoniac.

Depozitul trebuie izolat ca un ou
Pentru a impiedica transferul de energie, izolatia unui depozit trebuie sa fie perfecta, ca un ou. Pentru aceasta sunt utilizate in general panouri de poliuretan. Exista si cu polistiren, insa folosite mai rar. Grosimea unui panou de 100 mm de polistiren echivaleaza ca nivel de izolatie cu unul de 60 mm de poliuretan.                                              
 „In general este ales poliuretanul, pentru ca ocupa un volum mai mic, si astfel este optimizata suprafata utila a cladirii“, a afirmat reprezentantul AB Tehnic. Materialul izolant este ales in functie de temperatura exterioara si cea de depozitare, astfel fiind determinata dimensiunea optima a acestuia. Cu cat izolatia este mai groasa, cu atat sunt mai mici pierderile de temperatura, dar cresc costurile.
Panourile de izolare sunt montate pe structura metalica a cladirii, pe exterior sau pe interior. „De exemplu, depozitul ACT Cold Store, care se ocupa de distributia pentru Metro, este realizat pe o structura metalica interioara“, a mentionat Balaoi.
In acest caz, pentru stalpi este utilizat un material special, pentru a nu se realiza transferul termic de la interior catre exterior. Clasice pentru Romania sunt structura metalica pe exterior si pa-nourile pe interior, in general fara alte protectii. Macromex a ales pentru facilitatea de la Campia Turzii un tip de structura inovatoare, in cazul careia panourile superioare vor fi montate direct pe sistemul de rafturi, care va ajunge la 30 m inaltime.
Capacitatea instalatiei frigorifice se micsoreaza proportional cu grosimea izolatiei, dar cresc costurile. Pentru poliuretan, coeficientul de transfer termic este de 6,5, pentru polistiren extrudat, de 5,4, iar pentru polistiren normal, de 4. In mentinerea temperaturii la interior nu este importanta doar calitatea si grosimea panourilor izolante, ci si calitatea montajului, deoarece consumul si pierderile pot creste in cazul unei executii incorecte.

Pierderi termice prin pardoseala, un depozit distrus
Depozitele in care marfa doar intra si iese sunt echipate cu usi speciale montate direct la docul de incarcare/descarcare, chiar daca temperatura coboara pana la -20oC. „In cazul in care se face picking este necesar un spatiu intre usi si locul de andocare, cu o distanta recomandata de 9 m, insa am vazut multe depozite care au doar 5 m, si astfel nu mai este suficient pentru picking. Este foarte important ca arhitectul sa aiba cunostinte de logistica pentru a crea parametrii optimi de functionare“, a afirmat Adrian Balaoi. De cele mai multe ori, in cazul depozitelor frigorifice, docurile sunt montate eronat, cea mai buna solutie in acest sens fiind ca docul sa fie scos in exterior, pentru a nu se pierde temperatura in momentul in care un camion andocheaza pentru incarcare, iar rampa mobila sa fie pozitionata in exteriorul camerei.
La depozitele de produse congelate aerul se contracta in momentul in care scade temperatura, iar daca nu exista supape de egalizare ce asigura posibilitatea de a introduce aer din exterior se poate produce o explozie a depozitului.
Constructia podelei depinde de tipul marfurilor ce urmeaza a fi depozitate: daca temperatura nu scade sub 0oC nu este necesara izolarea, insa daca se doreste reducerea costurilor de exploatare, dar nu si a investitiei, se poate izola. Pentru depozitele de marfuri congelate, deoarece pardoseala poate crapa din cauza temperaturilor foarte joase, se realizeaza o sub-izolatie. „Pentru aceasta se poate monta un sistem de incalzire cu glicol cald, substanta ce se poate recupera din instalatia frigorifica, cum este cazul ACT Cold Storage, sau cu rezistenta electrica, o solutie mai ieftina, adoptata de majoritatea operatorilor din Romania, potrivit reprezentantului AB Tehnic. Macromex, pentru depozitul din Parcul Cefin, a ales un sistem cu tubulatura de aer. In cazul temperaturilor scazute este necesara izolarea pardoselii, deoarece sub depozit se afla un strat de pamant prin care trece panza de apa freatica, si exista posibilitatea ca frigul sa se transfere intre pamant si pardoseala. Astfel, trebuie sa existe un start de ruptura care sa previna transmiterea frigului, care in caz de inghet impinge pardoseala. „Exista si depozite care nu au strat de protectie, deoarece acesta presupune o investitie foarte mare, si s-a mers pe ideea ca frigul se transmite intr-o perioada de sase luni, iar dupa aceasta perioada este oprit sistemul de racire pentru igienizarea camerei“, a explicat directorul AB Tehnic.

Costuri pentru toate buzunarele
Costurile pentru echiparea unui depozit cu instalatie de frig pot varia de la sume relativ mici pana la milioane de euro, pentru ca nu conteaza doar suprafata si inaltimea, ci si tipul produselor si temperatura dorita. Pentru produsele congelate este recomandat un depozit mai inalt, insa pentru legume si fructe este necesar unul cu o inaltime mai redusa. Conteaza foarte mult modul de depozitare, usile si perdeaua de aer.
„In Romania nu s-a pus accent pe montarea unei perdele de aer. Un exemplu de companie romaneasca ce a facut un pas inainte este Transavia, care opereaza un depozit de 2.500 m2 la -20oC si, cu o singura usa, care este deschisa in permanenta cu ajutorul unei perdele de aer, pierderile termice sunt reduse cu 80% comparativ cu o usa fara perdea de aer. In plus, nu se mai formeaza condens“, a completat Adrian Balaoi. Din cauza aerului cald care patrunde in depozit, in momentul in care usile sunt deschise pe tavan apare un condens, iar din cauza temperaturilor din depozit se formeaza un strat consistent de gheata. Solutii in acest sens sunt fie eliminarea umezelii, prin instalarea aparatelor de dezumidificare, fie eliminarea procesului de producere, prin perdelele de aer. Perdeaua de aer mentine un echilibru optim intre temperaturi de la -10 la +20oC, si, desi costul pentru implementarea acesteia este destul de mare, in general primeaza beneficiile oferite.
Garantia minima pentru instalatiile de racire este conform legislatiei, de 12 luni, dar poate fi extinsa pana la cinci ani si, potrivit reprezentatului AB Tehnic, tot mai frecvent se pune accent pe service si mentenanta, nu doar pe vanzarea si implementarea unui produs.

Articole similare

Ad
Ad