Propulsia nucleară nu a fost luată în calcul până în prezent ca opțiune pentru decarbonizarea transportului maritim, dar în ultimele luni a fost studiată mai serios această posibilitate, așa cum arată un articol Upply (Nuclear-powered container shipping under study (upply.com)), care mai amintește că, deși această industrie a optat pentru decarbonizare, progresul este lent.
Pentru a atinge emisii nete zero fără a transfera poluarea de la navă la țărm, energia nucleară este singura tehnologie matură disponibilă, așa cum a subliniat Upply încă de acum trei ani, într-un articol despre transportul maritim verde. Dar până în prezent au existat puține exemple de propulsie nucleară folosită în scopuri civile, din considerente de securitate care au făcut-o inacceptabilă. Totuși, în ultimele luni, programele de cercetare la scară largă au început să prezinte tehnologia nucleară într-o lumină mai favorabilă.
În ianuarie 2024, Regatul Unit și Coreea de Sud au semnat un memorandum privind dezvoltarea de nave cu propulsie nucleară, care transportă în special mărfuri vrac sau containere, iar compania de consultanță Lloyd’s Register crede că există o oportunitate uriașă ca tehnologia nucleară să sprijine tranziția energetică și să garanteze securitatea pe termen lung a aprovizionării cu combustibil cu emisii scăzute sau emisii zero de carbon.
Mai mult decât atât, cu câteva săptămâni mai devreme, China a dezvăluit un proiect pentru o navă container de 24.000 TEU cu propulsie nucleară, produsă de Jiangnan Shipbuilding Corp. Proiectul prevede utilizarea unui reactor cu sare topită, care funcționează la temperatură mare și presiune scăzută, ceea ce, potrivit proiectanților, reduce riscul de topire a lui.
Lăsând la o parte costurile de producție, tehnologia nucleară este atractivă deoarece singura emisie pe care o creează este cea de vapori de apă. Navele pot naviga ani fără a fi nevoie să realimenteze, ceea ce, subliniază Upply, nu va mulțumi companiile petroliere. Mai mult, turbinele cu abur pe care le folosesc ele pot genera o putere uriașă, permițându-le să atingă viteze comerciale de peste 25 de noduri.
Cu alte cuvinte, tehnologia nucleară ar trebui să încânte expeditorii și managerii din lanțul de aprovizionare prin combinarea a două obiective fundamentale, altfel de neatins: viteze mai mari și reducerea emisiilor.
Pentru a se putea folosi astfel de nave specialiștii în domeniu trebuie să reia povestea nucleară de acolo de unde s-a blocat în anii ’60 din cauza a două obstacole majore – costul navelor și refuzul general de a li se permite să intre în porturile lumii. Iar al doilea subiect, escalele în porturi, va rămâne controversat, crede Upply. Ba mai mult, se va pune întrebarea dacă acestor nave ar trebui sau nu să li se permită să tranziteze anumite zone, în special zonele de război.
Lloyd’s Register și Core Power au anunțat în august că lansează un studiu comun cu scopul de a determina cadrul de securitate care ar trebui stabilit pentru a permite unui transportator nuclear de containere ce utilizează un reactor de generația a patra să aibă operațiuni într-un port european. Iar Maersk a anunțat că va participa la această inițiativă.
În ceea ce privește autorizarea tranzitului prin zone instabile din punct de vedere politic, în prezent e greu să ne imaginăm nave cu propulsie nucleară trecând prin Canalul Suez, deci adoptarea tehnologiei nucleare ar putea încuraja folosirea de rute alternative. Marile companii maritime occidentale au declarat în mai multe rânduri că nu vor folosi Marea Nordului, oficial din motive ecologice, dar probabil și din motive geostrategice, crede Upply, deoarece asta ar presupune trecerea printr-o zonă maritimă aflată sub control rusesc. Însă alți operatori sunt interesați de asta. Grupul rus de energie nucleară Rosatom, de exemplu, a anunțat în iunie că a semnat un acord cu Hainan Yangpu NewNew Shipping din China în vederea înființării unei societăți mixte pentru proiectarea și construcția de transportoare de containere și operarea în comun a unei linii de transport maritim pe tot parcursul anului folosind ruta Mării Nordului.
Proiectul este departe de a fi realizat și prevede doar un serviciu între China și Rusia, dar dacă cele două țări reușesc să genereze un serviciu real, nuclear sau nu, analiștii Upply cred că următoarea etapă ar fi extinderea acestuia în Europa și apoi o legătură maritimă majoră decarbonizată de la Shanghai în nordul Europei, care nu ar genera emisii și ar funcționa într-un mediu sigur și de mare viteză timp de opt luni din 12. În ceea ce privește gestionarea stocurilor, transportul mai rapid al mărfurilor și amprenta de carbon, perspectiva este atractivă – dar ea există deocamdată doar pe hârtie.
Sursă foto: govt.chinadaily.com.cn
