Asociația Internațională de Transport Rutier din Spania (ASTIC) a realizat un sondaj din care rezultă cât de mari sunt dificultățile cu care se confruntă companiile membre – în special transportatori mari, care de obicei își schimbă autovehiculele o dată la 3-4 ani – în a-și înnoi flotele de camioane, din moment ce termenele de livrare pentru vehiculele comerciale au crescut mult, în cazuri până la peste un an, iar prețurile autotractoarelor sunt și ele cu până la 50% mai mari decât în 2020.
Mai mult de jumătate dintre firmele chestionate spun că termenele de livrare sunt foarte schimbătoare și nesigure și că nu există un interval ferm. Iar patru din zece răspunsuri sunt că, deși aceste termene sunt stabilite prin contract, ele sunt mult mai lungi decât în anii precedenți, depășind adesea un an.
În plus, criza materiilor prime și blocajele din lanțurile de producție și logistică, pe lângă denaturarea programelor de reînnoire a vehiculelor grele, au condus la o creștere enormă a prețurilor vehiculelor. O treime dintre răspunsuri indică o creștere de 30-50% față de situația de dinainte de octombrie 2020, cu perspectiva unor noi scumpiri imediate. Potrivit datelor de la firmele intervievate, prețul autotractoarelor a fost între 85.000 și 100.000 de euro înainte de octombrie 2020 și al unei remorci, de circa 27.000 de euro (prelată pentru mărfuri generale), 50.000 de euro (frigorifică) și 70.000 de euro (cisternă). Iar în prezent același autotractor costă peste 130.000 de euro, la care se adaugă peste 35.000 de euro pentru o prelată, peste 65.000 de euro pentru o frigorifică sau 100.000 de euro pentru o cisternă.
În opinia ASTIC, situația actuală, pe lângă faptul că afectează eficiența operațională a expeditorilor și exportatorilor, dăunează angajamentului companiilor față de sustenabilitatea transportului și va provoca tensiuni mari în prețurile de transport, pentru a preveni scăderea profitului. Mai ales că și costurile cu asigurările, taxele de drum, piesele și componentele, combustibilii sau personalul au cunoscut creșteri de două cifre în ultimul an.
Activitatea flotei spaniole de transport rutier de mărfuri a scăzut din 2007 până în 2013 de la 1,86 de miliarde de tone la 961 de milioane de tone, așa cum arată un studiu recent realizat de Upply, deci cu 48% (în t-km scăderea a fost mai mică). În ciuda situației de ansamblu a acestei industrii, transportul internațional al flotei spaniole și-a revenit mai mult din 2014 încoace, după scăderea începută în 2007, astfel că vârful din 2007 nu numai că a fost atins, dar a și fost depășit în 2021, datorită creșterii exporturilor Spaniei (cu 29% între 2012 și 2019 și cu 21% în 2021) și dinamismului firmelor de transport cu activitate pe piețele internaționale. Mărfurile spaniole se vând mai ales în Europa (74% din exporturile totale).
Companiile care lucrează constant la internațional au un profil diferit de cel al altor firme spaniole de transport și sunt grupate, cele mai importante dintre ele, în Asociația Internațională de Transport Rutier (ASTIC), care are aproximativ 200 de membri, cu 20.000 de vehicule proprii, deci circa 100 de camioane/firmă, în timp ce flota medie pentru transportul spaniol în camioane grele este de 4,4 vehicule/firmă.
Dintre firmele de transport cu mașini grele, 57% sunt de fapt persoane fizice autorizate. 63.390 de firme au un singur vehicul, iar 87% au 1-5 vehicule. Această fragmentare explică capacitatea financiară slabă a companiilor și existența unui echilibru nefavorabil de forțe în raport cu expeditorii. Conform celei mai recente cărți albe publicate în fiecare an de revista Transporte XXI, care analizează bilanțurile a 3.974 de companii, rentabilitatea, măsurată prin raportul profit net/cifră de afaceri, a fost de numai 2,1% în 2019, indiferent de dimensiunea firmelor, ceea ce le afectează capacitatea de a finanța investiții și le face vulnerabile în caz de recesiune economică.
02.10.2020
Ultimul număr: Noiembrie 2025
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit