Într-un context economic fragil, în care Germania continuă să se confrunte cu o recesiune prelungită, un fenomen aparent contradictoriu atrage atenția analiștilor și jucătorilor din logistică: prețurile spot pentru transportul rutier ating noi maxime istorice, depășind chiar și nivelurile din 2022. Această evoluție, susţin experţii Transporeon, contrazice logica tradițională a pieței, potrivit căreia o cerere slabă ar trebui să antreneze o scădere a tarifelor. Realitatea, însă, este mult mai complexă.
La prima vedere, nu există motive clare pentru această creștere. Indicatorii de încredere în afaceri și activitate economică sunt aproape de minime istorice, în timp ce exporturile și consumul intern sunt în recul. Cu toate acestea, principala explicație a scumpirii transportului spot nu ține de cerere, ci de ofertă: capacitatea disponibilă de transport a scăzut dramatic, în special în Europa de Vest. Iar acest lucru s-a simţit mai ales în săptămânile premergătoare sărbătorilor pascale.
Un factor esențial este creșterea alarmantă a refuzurilor contractuale – situații în care transportatorii nu mai pot (sau nu mai doresc) să onoreze cursele agreate prin contract, din cauza prețurilor prea mici raportate la costuri. Într-o piață unde inflația, costurile cu combustibilul și lipsa de șoferi persistă, multe companii de transport nu își mai permit să opereze la prețuri contractuale sub nivelul de sustenabilitate a afacerii.
De partea cealaltă, expeditorii și marile companii de producție, sub presiunea reducerii costurilor, au alocat volume mai mari către furnizori care oferă prețuri mai mici, dar și mai puțină siguranță. Acest joc periculos de echilibristică financiară duce inevitabil la un lanț de refuzuri, în special în perioadele de vârf de sezon sau în apropierea sărbătorilor.
Atunci când transportul contractat nu mai funcționează, singura soluție rămâne piața spot – scumpă, volatilă și limitată ca disponibilitate. Astfel, cererea urgentă „umflă” artificial prețurile, în lipsa unei capacități adecvate. Transportatorii, la rândul lor, migrează deliberat spre piața spot pentru a-și conserva marjele, ignorând cursele contractate care nu mai acoperă nici costurile de bază.
Această dinamică creează un cerc vicios, în care lipsa de capacitate amplifică refuzurile, iar acestea împing cererea pe segmentul spot, ceea ce duce la creșterea tarifelor. Totul se întâmplă într-un climat fragil, unde operatorii de transport reduc din flote, disponibilizează șoferi și își restructurează operațiunile pentru a supraviețui.
În mod paradoxal, chiar și o mică redresare a cererii poate duce la o criză acută de capacitate – nu pentru că cererea e prea mare, ci pentru că oferta este deja la limită, iar flexibilitatea sistemului este redusă.
Acest „paradox german” ar putea deveni, de fapt, un simptom recurent în mai multe economii vest-europene, inclusiv în Franța, unde presiunile asupra transportatorilor sunt similare. În lipsa unor reforme structurale sau a unor ajustări contractuale, piața spot riscă să devină o supapă scumpă, dar inevitabilă, în tot mai multe lanțuri logistice europene.
Consumul populației din Europa a crescut constant după pandemia de Covid-19, dar moderat, fiind în 2024 cu 3,7% mai mare decât în 2019, conform unor statistici prezentate la Gala Tranzit de Logistică de la Oradea de către Bogdan Steliean, general manager Romania și director Operations Central Europe în cadrul sennder. Pe de altă parte, capacitatea industrială este în scădere vizibilă, de la 83,6% în 2018 la 74,8% în timpul pandemiei, după care și-a revenit doar parțial, până la 78,3% în 2024. „Deci din 2022 există o divergență semnificativă între cerere și producție, ceea ce semnalează un dezechilibru economic masiv și arată că vor fi tot mai multe împrumuturi și puterea de cumpărare va scădea. În plus, ar putea apărea probleme structurale ca trecerea de la bunuri durabile la servicii, creșterea ponderii importurilor în consum, schimbarea obiceiurilor de mobilitate și slăbirea competitivității industriale europene.“
În aceste condiții, 2024 a fost, pentru piața de transport din Europa, un an moderat bun, după un 2022 foarte bun și un 2023 slab. Dar începutul de 2025 este caracterizat de reprezentantul sennder ca fiind „cumva dezastruos“, câtă vreme tariful spot este sub cel din contracte, deci tendința este negativă, există, clienții au posibilitatea de a menține prețurile scăzute și transportatorii au de suferit.
Tarifele spot (conform unei analize realizate de Transporeon și sennder) au atins un vârf în decembrie-ianuarie, urmat de scăderi semnificative și de o revenire în martie-aprilie 2025, iar față de perioada similară din 2024 nivelul este cu 16-20% mai jos. Tarifele din contracte au crescut ușor, cu 2% față de începutul anului trecut, semn al încrederii în relațiile comerciale de durată. Relația dintre tarifele spot și cele din contracte indică o tendință pozitivă și o cerere în recuperare, dar acest lucru este influențat de factori sezonieri, ca Paștele. Faptul că în ultimul timp a crescut capacitatea de transport poate duce la temperarea tarifelor spot în următoarele luni, iar contractele pe termen lung vor oferi stabilitate și vor reduce volatilitatea.
02.10.2020
Ultimul număr: Iunie 2025
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit