CEE Archives - Traficmedia

Executivii din Europa Centrală și de Est (CEE) își stabilesc pentru 2025 prioritățile orientate spre digitalizare și reducerea costurilor, pe fondul inflației persistente și al lipsei de forță de muncă. Regiunea CEE nu mai este „în recuperare” față de Vestul Europei, ci se repoziționează activ prin relocarea industrială aproape de piețele țintă și investițiile publice strategice, potrivit studiului „CxO Priorities”, intitulat „Fundamentals: The New Strategic Advantage – Navigating Trade Conflicts and Tech Disruptions” și realizat de Horváth, compania internațională de consultanță în management, prezentă pe piața românească din 2005. Tendințele identificate conturează agenda corporativă a anului 2025, marcând redefinirea rolului regiunii în peisajul economic european.

Expansiunea internă și investițiile strategice remodelează modelul economic al CEE, dar dependența de Germania și instabilitatea regională rămân principalele provocări. Companiile din servicii prioritizează transformarea digitală, în timp ce producătorii pun accent pe optimizarea costurilor și structurile de profit. Această diferență arată o reorientare generală către productivitate, reziliență și modernizarea lanțurilor valorice. În timp ce producătorii urmăresc creșterea volumelor pentru a onora contractele, firmele de servicii mizează pe strategii de preț și oferte cu valoare adăugată pentru a-și proteja marjele. Majoritatea companiilor își consolidează stabilitatea și creșterea controlată (38%), iar diversificarea rămâne o abordare secundară (16%), reflectând o atitudine prudentă și focus pe competențele de bază.

Riscuri macroeconomice și investiții în AI

Principalele riscuri macroeconomice pentru companiile din CEE sunt inflația, deficitul de personal calificat (43% în producție și 49% în servicii) și volatilitatea ratelor dobânzilor. Dependența exporturilor de Germania fac economiile din Cehia, Slovacia și Ungaria vulnerabile, iar circa 40% dintre firmele din regiune analizează relocarea unor procese de producție mai aproape de piețele cheie pentru a reduce dependența de Asia și a limita riscurile generate de tensiunile geopolitice. Inteligența artificială este văzută ca un instrument strategic, cu potențial de a crește productivitatea estimată la 10–15%, în special în IT și digitalizare (20%), operațiuni (19%) și vânzări (18%), pe termen de trei ani, urmând să treacă treptat la procese administrative și operaționale.

Grade diferite de optimism între industrii

Sectorul serviciilor este mai optimist privind creșterea marjelor profitului operațional (EBIT). Totodată, sectorul de producție resimte presiunea costurilor ridicate și a lanțurilor de aprovizionare. Cele mai pesimiste industrii sunt cea petrolieră și chimică, alături de producția de automobile, unde optimismul cel mai ridicat se regăsește în industria producătoare de automobile și cea de automatizări industriale, alături de servicii financiare și energie. În 2025, majoritatea companiilor din CEE planifică expansiunea în privința forței de muncă, cu cele mai mari creșteri în energie (+8%) și construcții (+5%) și în sectorul de producție și cel al serviciilor. Telecomul se așteaptă la stagnare a angajărilor (0%), precum și segmentul de automotive la o scădere a angajărilor (-2%).

Deși sustenabilitatea și inovația ocupă locuri secundare în topul priorităților directorilor executivi (respectiv locul 9 și 10), aceasta rămâne ferm pe agenda de lucru chiar și în contextul dificultăților economice, ceea ce indică o orientare pragmatică asupra rezilienței operaționale pe termen scurt: 73% dintre companiile din CEE își mențin angajamentele de „net zero” sau intenționează să le îndeplinească înainte de termen, comparativ cu 82% la nivel global.

„Companiile din CEE se confruntă simultan cu presiuni inflaționiste și lipsa de talente, dar și cu oportunități majore prin digitalizare și AI. Regiunea are premise solide pentru o creștere rezilientă, susținută de cererea internă și de investiții locale. Totuși, dependența de Germania și incertitudinile geopolitice rămân riscuri majore, ceea ce face urgentă diversificarea și consolidarea lanțurilor valorice regionale. Cei care transformă aceste provocări în agilitate strategică și inovație vor câștiga un avantaj competitiv puternic în anii următori.”, a subliniat Maria Boldor, Partner și Managing Director, Horváth România.

Raportul detaliat asupra regiunii CEE din cadrul studiului „CxO Priorities 2025” realizat de Horváth a fost elaborat în perioada mai-iunie 2025. Au fost chestionați 130 de CEOs și CFOs din opt țări, din Europa Centrală și de Est, din industrii precum energie, producție, automotive, retail, tehnologie și servicii financiare. Raportul face parte dintr-o analiză globală mai amplă, care a implicat peste 1.000 de respondenți din 33 de țări.

Tendința de nearshoring vizând țările central și est-europene (CEE) este vizibilă de câțiva ani și va accelera, a fost concluzia vorbitorilor la webinarul „Nearshoring: Winners & Losers“, organizat de CTP, astfel că și producătorii, și furnizorii de soluții logistice, și companiile imobiliare sunt mai ocupați decât în trecut, deoarece nearshoring creează cerere pentru numeroase alte servicii: project management, facility design ș.a.

Și în cazul Maersk, reprezentat la webinar de Simon Wang (Chinese Sales – Central & Southern Europe), serviciile de transport rutier și de depozitare din CEE s-au dezvoltat în ultimii ani, în care multe firme asiatice au ales să investească și ele în fabrici în zonă, pentru a fi mai aproape de clienții lor. „Iar noi le oferim diverse servicii pentru a-și optimiza supply chain-ul și trebuie să venim uneori cu soluții noi, deci și pentru noi este o provocare, nu numai pentru clienți. De exemplu, producători de baterii sau de mașini electrice din China investesc în Ungaria, Cehia sau Slovacia, și pentru aceste industrii noi nu este nevoie doar de transport maritim, vamă și depozitare, ci și de o strategie nouă, de un integrator care să se poată ocupa de client end-to-end. Iar noi așa ne recomandăm în fața lor.“ Marko Ivović, COO Nidec, a explicat că imediat după deschiderea fabricii din Serbia următorul pas a fost comunicarea cu furnizorii de materie primă și componente. Deocamdată compania nu și-a schimbat mult rețeaua de aprovizionare, dar unii dintre furnizori au anunțat deja că se mută în Serbia, alții analizează o eventuală investiție acolo, iar alții sunt deja în altă parte în CEE.

Dacă o companie care producea în China își mută o parte din producție în Europa, trebuie livrate și aici materii prime și componente, trebuie să existe depozite în zonă și trebuie să se facă livrarea către clienții finali europeni.

În aceste condiții, Przemysław Piętak (Supply Chain Advisory Director în cadrul CBRE), remarcă faptul că producătorii sunt tot mai exigenți în privința clădirilor pentru fabrici, fie că este vorba de build to suit, fie de build to own, și că pe termen mediu și lung impactul nearshoring este clar pozitiv – deși pe termen scurt se simte și un impact negativ în sensul că, dacă se importă mai puțin din China și se produce mai mult local, iar fabricile au alocate și depozite, este nevoie de mai puțin spațiu de depozitare pentru produsele din China.