codul muncii Archives

Asociația poloneză de transport și logistică TLP urmărește activitatea de modificare a Codului muncii din această țară, care urmează să introducă în legislație soluțiile cuprinse în dispozițiile Directivei (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă din Uniunea Europeană. Asociația și-a exprimat o serie de îndoieli și a subliniat problemele legate de punerea în aplicare a noii reglementări în transportul rutier și le-a solicitat autorităților să îmbunătățească unele soluții, astfel încât acestea să țină seama de specificul îndeplinirii sarcinilor oficiale de către șoferi.

Îndoielile TLP vizează patru dispoziții incluse în legea de modificare a Codului muncii și a altor acte adoptate de Seim și prezentate Senatului: cea care prevede că un angajator nu poate interzice unui angajat să rămână simultan cu un alt angajator într-un raport de muncă; dispoziția care impune ca angajatul să fie informat cu privire la timpul de lucru zilnic și săptămânal; prevederea care impune noi obligații de informare în cazul detașării unui salariat pentru îndeplinirea sarcinilor oficiale în străinătate pentru o perioada mai mare de patru săptămâni; și cea care impune angajatorului să suporte costurile de formare a angajaților și să efectueze cursuri în timpul de lucru și, dacă acest lucru nu este posibil, să considere timpul de formare ca timp de lucru.

Aceste dispoziții nu sunt greșite în sine, dar în transport sunt foarte dificil sau chiar imposibil de respectat, iar TLP crede că vor duce la incertitudinea cu privire la legislația aplicabilă și la riscurile de reglementare aferente (de exemplu, definiția imprecisă a normelor de desfășurare a formării angajaților), îndeplinirea fictivă a obligațiilor impuse angajatorului (obligația de a informa cu privire la țările în care se va desfășura munca sau obligația de a informa cu privire la timpul de lucru al conducătorului auto), răspunderea penală, administrativă și civilă fără culpă a angajatorilor care angajează conducători auto ce efectuează transporturi rutiere (un exemplu poate fi depășirea perioadei de condus de către conducătorul auto din cauza angajării în activități suplimentare de transport rutier pentru un alt angajator) și amenințarea la adresa siguranței traficului și a transportului rutier (oboseala unui șofer care face ore suplimentare pentru alt angajator în timpul alocat pentru odihna zilnică).

Dincolo de problemele legate de aplicarea soluțiilor adoptate de Seim în transportul rutier, TLP crede că este o perioadă prea scurtă de vacatio legis (interval de timp fixat de legiuitor, de la adoptarea unei legi până la punerea ei în aplicare, pentru a permite ca ea să fie cunoscută de cetățeni și de cei chemați să o aplice).

Actul urmează să intre în vigoare în 21 de zile de la publicare. Iar implementarea soluțiilor propuse necesită timp – pentru analiza contractelor de muncă existente și a reglementărilor companiilor, pentru pregătirea și adoptarea modificărilor corespunzătoare etc. – și aduce costuri suplimentare care nu au fost incluse în bugetele pentru 2023.

Se pare că un astfel de vacatio legis scurt rezultă dintr-o încălcare a termenului în care legislația UE ar trebui să fie pusă în aplicare: Polonia a fost obligată să o adopte și să o pună în aplicare la 1 august anul trecut. Dar nu angajatorii sunt vinovați pentru această întârziere. De aceea TLP propune ca noile soluții să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2024.

Dacă în unele judeţe se aşteaptă răspunsul care va fi formulat de Ministerul de Finanţe, în colaborare cu ANAF şi Inspecţia Muncii la întrebările trimise de reprezentanţii transportatorilor în grupul de lucru pe diurnă pentru a şti dacă şi cum controlează mai departe, în alte judeţe controalele continuă. Şi chiar dacă inspectorii de control fiscal nu sunt însoţiţi de inspectori de muncă, controalele şi sancţiunile vizează şi aspecte reglementate de Codul muncii.

Procesul verbal încheiat de ANAF la o firmă de transport controlată în iulie constată că societatea nu a întocmit acte adiţionale la contractele individuale de muncă, semnate şi de către administrator şi de către angajat, în care să fie menţionat dacă, la fiecare cursă efectuată de către conducătorul auto, se modifică prin delegare locul de muncă obişnuit al acestuia. De asemenea, documentul de control fiscal subliniază că trebuie menţionate perioadele de timp în care angajaţii vor fi delegaţi şi respectiv cuantumul diurnei lunare, precum şi condiţiile de acordare a acesteia.

Inspectorii fiscali, dar şi cei de muncă urmăresc, în ultima vreme, respectarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Codul muncii, conform cărora “angajatorul are obligaţia de a informa salariatul care va lucra în străinătate cu privire la: durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate, moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată, prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate, condiţiile de climă, reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară, obiceiurile locului a căror nerespectare le-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa personală, condiţiile de repatriere, după caz”.

Documentul de control fiscal mai meţionează: “Obligaţia de a informa salariatul cu privire a clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contractul de muncă sau să le modifice prin act adiţional este îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz, aşa cum este prevăzut la art. 17 alin. (1) şi alin. (2) din Codul muncii.”