Ad
Ad
Ad

Se ştie faptul că Inspecţia Muncii consideră că locul de muncă al şoferului profesionist este cabina camionului şi, prin urmare, pentru acesta nu se poate vorbi de delegare şi, implicit, de diurnă. Pe de altă parte, în Legea 16/2017, care reglementează detaşarea transnaţională, la articolul 9 există o excepţie care se referă la transporturile internaţionale: acolo unde nu există o situaţie de detaşare transfrontalieră se aplică articolele 43 şi 44 din Codul Muncii. Cu alte cuvinte, conducătorii auto au dreptul să li se plătească o indemnizaţie de delegare.

„Dacă în cazul transportului internaţional avem această situaţie de delegare, însă la transportul intern, nu, atunci suntem într-o neconcordanţă, întrucât şi şoferul care face transport naţional ar trebui să aibă dreptul la diurnă. Aceasta este norma socială şi nu a dispărut niciodată din Codul Fiscal, doar că ANAF aplică prevederile legale în mod discreţionar”, a declarat consultantul financiar Petrică Horga în cadrul Galei Tranzit de transport marfă.

Prin urmare, şi conducătorii auto care fac transport intern ar avea dreptul să li se plătească indemnizaţia de delegare/detaşare. Dacă însă legislaţia muncii este atât de strictă încât să nu poată plasa şoferul în afara locului muncii – considerat cabina camionului – o rezolvare simplă ar putea veni de la Ministerul Finanţelor Publice, printr-o completare a legislaţiei, care să clarifice faptul că nu se impozitează indemnizaţiile de delegare/detaşare sau „de deplasare”.

In contextul actual al epidemiei cu COVID-19, angajatorii din Romania au anumite obligatii legale in ceea ce priveste respectarea regulilor de securitate si sanatate in munca. Pentru a fi in conformitate, companiile pot aplica anumite masuri pentru a minimaliza riscurile de contaminare a angajatilor, potrivit TPA Romania. 
Codul muncii permite modificarea locului si felului muncii unilateral sau prin acordul partilor. Salariatii isi pot desfasura activitatea la distanta, in urma incheierii unui act aditional la contractul individual de munca, atunci cand indeplinirea atributiilor specifice functiei pe care o detine salariatul presupune folosirea tehnologiei informatiei si comunicatiilor.
Angajatorii pot decide unilateral reducerea/intreruperea temporara a activitatii, in urma consultarii sindicatelor sau a reprezentantilor salariatilor, suspendand astfel raporturile de munca cu salariatii. In acest caz, angajatorul va trebui sa le plateasca salariatilor o indemnizatie de minimum 75% din salariul lor de baza.
Totodata, angajatorii pot decide sa ia masura trimiterii salariatilor in somaj tehnic, cu plata unei indemnizatii egale cu 75% din salariul de baza sau partile pot agrea ca angajatii sa beneficieze in aceasta perioada de concediu fara plata.
In masura in care nu exista un indiciu clar privind infectarea la locul de munca, activitatea se va desfasura in conditii normale, cu asigurarea tuturor conditiilor de igiena si de protectie a salariatilor. Angajatorul are obligatia de a asigura in mod gratuit materialele igienico-sanitare salariatilor sai. In cazul in care nu sunt respectate aceste masuri, angajatorului i se poate aplica o amenda de 3.000 – 6.000 de lei.
Angajatorii pot/trebuie sa ia masuri, printre care implementarea politicilor de munca la distanta prin care sa se stabileasca regulile generale, cat si regulile specifice pentru situatii exceptionale; reducerea programului de lucru sau stabilirea unui program flexibil, in functie de specificul activitatii salariatilor; revizuirea Regulamentului Intern si a politicilor de asigurare a securitatii si sanatatii in munca pentru a stabili obligatiile concrete ale partilor in astfel de situatii si sanctiunile aplicabile in caz de nerespectare.
Angajatorul trebuie sa implementeze un plan de asigurare a continuitatii afacerii in cazul unor amenintari cu impact asupra sanatatii salariatilor.
Salariatii pot beneficia de concediu medical, acestia avand dreptul sa primeasca indemnizatie de concediu medical de 75% din salariul de baza.