Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Dacă în unele judeţe se aşteaptă răspunsul care va fi formulat de Ministerul de Finanţe, în colaborare cu ANAF şi Inspecţia Muncii la întrebările trimise de reprezentanţii transportatorilor în grupul de lucru pe diurnă pentru a şti dacă şi cum controlează mai departe, în alte judeţe controalele continuă. Şi chiar dacă inspectorii de control fiscal nu sunt însoţiţi de inspectori de muncă, controalele şi sancţiunile vizează şi aspecte reglementate de Codul muncii.

Procesul verbal încheiat de ANAF la o firmă de transport controlată în iulie constată că societatea nu a întocmit acte adiţionale la contractele individuale de muncă, semnate şi de către administrator şi de către angajat, în care să fie menţionat dacă, la fiecare cursă efectuată de către conducătorul auto, se modifică prin delegare locul de muncă obişnuit al acestuia. De asemenea, documentul de control fiscal subliniază că trebuie menţionate perioadele de timp în care angajaţii vor fi delegaţi şi respectiv cuantumul diurnei lunare, precum şi condiţiile de acordare a acesteia.

Inspectorii fiscali, dar şi cei de muncă urmăresc, în ultima vreme, respectarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Codul muncii, conform cărora “angajatorul are obligaţia de a informa salariatul care va lucra în străinătate cu privire la: durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate, moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată, prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate, condiţiile de climă, reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară, obiceiurile locului a căror nerespectare le-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa personală, condiţiile de repatriere, după caz”.

Documentul de control fiscal mai meţionează: “Obligaţia de a informa salariatul cu privire a clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contractul de muncă sau să le modifice prin act adiţional este îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz, aşa cum este prevăzut la art. 17 alin. (1) şi alin. (2) din Codul muncii.”

Se ştie faptul că Inspecţia Muncii consideră că locul de muncă al şoferului profesionist este cabina camionului şi, prin urmare, pentru acesta nu se poate vorbi de delegare şi, implicit, de diurnă. Pe de altă parte, în Legea 16/2017, care reglementează detaşarea transnaţională, la articolul 9 există o excepţie care se referă la transporturile internaţionale: acolo unde nu există o situaţie de detaşare transfrontalieră se aplică articolele 43 şi 44 din Codul Muncii. Cu alte cuvinte, conducătorii auto au dreptul să li se plătească o indemnizaţie de delegare.

„Dacă în cazul transportului internaţional avem această situaţie de delegare, însă la transportul intern, nu, atunci suntem într-o neconcordanţă, întrucât şi şoferul care face transport naţional ar trebui să aibă dreptul la diurnă. Aceasta este norma socială şi nu a dispărut niciodată din Codul Fiscal, doar că ANAF aplică prevederile legale în mod discreţionar”, a declarat consultantul financiar Petrică Horga în cadrul Galei Tranzit de transport marfă.

Prin urmare, şi conducătorii auto care fac transport intern ar avea dreptul să li se plătească indemnizaţia de delegare/detaşare. Dacă însă legislaţia muncii este atât de strictă încât să nu poată plasa şoferul în afara locului muncii – considerat cabina camionului – o rezolvare simplă ar putea veni de la Ministerul Finanţelor Publice, printr-o completare a legislaţiei, care să clarifice faptul că nu se impozitează indemnizaţiile de delegare/detaşare sau „de deplasare”.