concluzii grup de lucru diurna Archives

Grupul de lucru înfiinţat la Ministerul Finanţelor Publice (MFP) pentru a rezolva problema impozitării retroactive a diurnelor şi a indemnizaţiilor de detaşare – din care fac parte reprezentanţii ANAF, Casei Naţionale de Pensii Private (CNPP), Inspecţiei Muncii, Ministerului Muncii – și, ca invitați, reprezentanții industriei de transport – a ajuns într-un impas (care se prefigura, de altfel, încă de la prima întâlnire).

Deși autoritățile au încercat manipularea industriei de transport și discuția necesității unor modificări legislative, pe care Ministerul Finanțelor le dorește la Codul Fiscal, în privința indemnizațiilor de delegare/detașare a șoferilor, reprezentanții asociațiilor profesionale ale transportatorilor și consultanții fiscali ai acestora au rămas fermi pe poziție: legislația fiscală și legislația muncii sunt clare, în sensul că șoferii au dreptul la indemnizație de delegare/detasare/diurna – pentru a compensa disconfortul de a fi indepartati de mediul lor obisnuit (natura muncii aducandu-i in sitatia de a avea cheltuieli care nu pot fi justificate fiscal – cum ar fi taxa de dus/toaleta etc.) – si ca orice indemnizație de delegare/detașare sau “diurna” este neimpozabilă în limita a de 2,5 ori suma acordată funcționarilor de stat, conform Codului fiscal.

Deși nici Ministerul Finanțelor, nici ANAF nu contestă prevederile Codului fiscal, ANAF a reincadrat diurnele soferilor la venit de natura salariala pe baza a doua argumente principale: soferii nu sunt delegati, ci sunt detasati transnaționale in majoritatea cazurilor constatate, si soferii nu aveau dreptul la indemnizatie de detasare, pentru ca de fapt – spune ANAF – ei au stiut inca de la angajare ca vor lucra in strainatate, deci nu au fost scosi din mediul lor obisnuit, ci ca mediul lor obisnuit de lucru este sa stea in camion, in diverse tari.

Ca atare, ANAF concluzioneaza ca indemnizaţia de detaşare plătită şoferilor ar fi tot venit de natură salarială şi s-ar supune impozitării.

Ministerul Finantelor, ANAF si Inspectia Muncii vor avea o intalnire separata de grupul de lucru maine, 26 mai, pentru a clarifica daca totusi soferii au dreptul la indemnizatie de detasare (asa cum au decis deja toate instantele de judecata). ANAF trebuie sa clarifice contradictia din actele de inspectie fiscala in care constata ca soferul lucreaza exclusiv pe teritoriul altor state, Dr in acelasi timp il considera detasat transnational, desi in Regulamentul 883/2004 se prevede clar ca o firma care nu desfasoara o activitate consistenta in statul de origine nu poate detasa. Vorbim, de fapt, de o falsa detasare, caz in care agentul economic e mai degraba supus taxarii cel putin pe munca in tara in care isi detaseaza lucratorii. Aceasta contradictie face practic nule toate inspctiile fiscale intemeiate pe aceasta argumentatie a detasarii unui sofer.

Iar pentru plata contributiilor sociale intr-o alta tara, sigur, ramane de demonstrat in ce tara soferul e detasat, cata vreme majoritatea soferilor se incadreaza la „pluriactivitate”, lucrand cate putin in mai multe tari mai degraba decat la detasare transnationala. Iar ipoteza este intarita si de decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 2 decembrie, care a adus in sfera detasarii doar activitatea de cabotaj. La ultima întâlnire, planificată pentru joi, 27 mai a.c., coordonatorul grupului de lucru va prezenta concluziile dezbaterilor, iar – la presiunea industriei – se aşteaptă şi propunerile ce urmează să fie înaintate ministrului Finanţelor. Concluzia este clară: transportatorii nu doresc o modificare a legislaţiei în vigoare, ci se impune o amnistie fiscală pentru rapoartele de inspecţie fiscală deja încheiate de către inspectorii ANAF, după o interpretare eronată a legii, şi care s-au finalizat cu decizii de impunere care se ridică – în unele cazuri – la valoarea cifrei de afaceri pe 2 ani a companiilor respective şi care nu vor putea fi niciodată plătite. De asemenea, se doreşte asumarea de către ANAF a unei metodologii clare de aplicare a legislaţiei, astfel încât diurnele sau indemnizaţiile de detaşare să nu mai fie impozitate.

Ultima întâlnire a Grupului de lucru organizat la Ministerul Finanţelor Publice (MFP) pe problematica impozitării diurnei, care a avut loc astăzi, 20 mai, a pus punctul pe „I” în ceea ce priveşte condiţiile în care se acordă indemnizaţia de delegare/detaşare şi cum trebuie aceasta încadrată.

În cele mai multe rapoarte de inspecţie fiscală încheiate de ANAF la firmele de transport, acestea din urmă sunt acuzate de faptul că îşi desfăşoară activitatea preponderent pe teritoriul altor state UE, fiind astfel „vinovate” de detaşare transnaţională şi, în consecinţă, diurnele sau indemnizaţiile acordate şoferilor lor reprezintă plata „mascată” a unor drepturi de natură salarială şi trebuie încadrate ca atare. Reprezentanţii ANAF şi MFP prezenţi în cadrul grupului de lucru au confirmat faptul că, într-adevăr, potrivit rapoartelor de control, inspectorii au decis că o parte din sumele acordate cu titlu de indemnizaţie nu sunt acordate în realitate cu acest scop, ci ca plată a salariului minim din statul respectiv. Cum nu se poate mai fals!

Legislaţia românească nu prevede explicit condiţiile în care o sumă pe care angajatorul o acordă cu un anumit scop – pe care el îl stabileşte – poate fi reîncadrată de către organul fiscal. Până la urmă, vorbim despre un drept legal de plată pentru un salariat – aşa cum a confirmat şi reprezentantul Ministerului Muncii prezent la grupul de lucru – pe care organul fiscal nu are dreptul să îl reîncadreze, atâta timp cât se acordă în condiţiile prevăzute de lege, iar valoarea salariul minim este respectată, aşa cum reiese şi din contractul individual de muncă.

Indemnizaţia de detaşare este stabilită de comun acord între compania de transport şi şofer, iar valoarea acesteia nu poate fi limitată, din considerentul că reprezintă un contract între părţi. Nu există o valoare minimă sau maximă pentru sectorul privat. Tot ce depăşeşte însă 2,5 x diurna/indemnizaţia acordată funcţionarilor publici se impozitează, tocmai pentru a nu lăsa loc la abuzuri.

Argumentul ANAF potrivit căruia diferenţele între cuantumurile indemnizaţiilor plătite şoferilor din cadrul aceleiaşi companii justifică tocmai faptul că acestea sunt acordate pe criterii de performanţă, ca salariu, nu se susţine şi nu poate fi explicat legal. Până la urmă, remuneraţia totală – compusă din salariu plus alte indemnizaţii – se negociază individual.

Din păcate, discuţiile s-au blocat în acest punct, reprezentanţii MFP şi ANAF refuzând să înţeleagă faptul că indemnizaţiile trebuie să poată fi plătite în continuare, sub aceeaşi formă, aşa cum se procedează şi în celelalte state est-europene concurente direct pe segmentul de transport internaţional cu firmele româneşti. Cel mai grav, ANAF nu înţelege că dacă acuză firmele de transport de faptul că îşi desfăşoară activitatea exclusiv în afara ţării, statul român nu mai poate avea pretenţia să încaseze taxe şi impozite de la acestea, în această situație firmele aflându-se într-o falsă detașarem așa cum definește Regulamentul 883/2004.