Potrivit studiului Deloitte 2024 Global Tax Policy Survey, 70% dintre companiile multinaționale din întreaga lume se așteaptă la înmulțirea obligațiilor de raportare fiscală, pe fondul numeroaselor reglementări adoptate în anii trecuți. Astfel, asigurarea transparenței datelor și conformarea cu cerințele autorităților fiscale reprezintă principala provocare cu care se confruntă în prezent.
Digitalizarea sistemului de taxe ocupă locul secund pe lista priorităților, având însă un aspect pozitiv: 59% dintre participanți consideră că facturarea electronică și raportările digitale aferente operațiunilor comerciale ar putea simplifica conformarea fiscală, în ciuda investițiilor inițiale considerabile. Totuși, 10% dintre participanți sunt sceptici, anticipând un efect contrar al digitalizării.
A treia provocare majoră pentru companiile multinaționale este reforma fiscală internațională, care include pe lângă acordul pe doi piloni semnat sub coordonarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și măsuri pentru taxarea serviciilor digitale, precum și inițiativa Organizației Națiunilor Unite (ONU) de cooperare în taxarea internațională, lansată recent la solicitarea țărilor în curs de dezvoltare.
Pilonul II al reformei OCDE (impozitul minim pe profit la nivel global), va genera mai multă complexitate fiscală, conform a 54% dintre participanți la studiu, și va anula avantajul competitiv al statelor care utilizau ratele reduse de impozitare pentru a atrage investiții, conform a 77% dintre respondenți, anticipând că acestea vor introduce alte facilități în acest scop, compatibile cu pilonul II. În schimb, implementarea Pilonului I din reforma OCDE (redistribuirea parțială a drepturilor de impozitare către țările din care sunt obținute veniturile) rămâne incertă, deoarece statele semnatare nu au ajuns încă la un acord final.
Participanții la studiu se așteaptă că inițiativa ONU să pună accentul, în principal, pe taxarea serviciilor digitale, pe aspectele legate de considerentele ESG (evironment, social, governance – protecția mediului, aspecte sociale, guvernanță), pe asigurarea unei abordări fiscale echitabile între economiile dezvoltate și cele în curs de dezvoltare și redistribuirea drepturilor de impozitare din statele de rezidență fiscală către țările sursă.
„Tendințele evidențiate în studiu sunt valabile și în România, având în vedere că noile cerințe de raportare, cum ar fi cele prevăzute în declarația de informații GloBE (regulile globale de combatere a erodării bazei impozabile) aferentă pilonului II din reforma OCDE sau în Directiva UE privind raportarea de sustenabilitate (CSRD), vizează și companiile care activează pe piața locală. Iar aceste raportări implică transferul unui volum foarte mare de date între contribuabili și autorități, motiv pentru care procesul de digitalizare, demarat în România de câțiva ani și aflat într-un stadiu avansat de implementare a sistemelor electronice de raportare precum SAF-T, RO e-Factura și RO e-Transport, trebuie să continue. În acest sens, urmează ca autoritățile fiscale să dezvolte mecanismele necesare analizării datelor pe care le primesc prin intermediul acestor sisteme, astfel încât beneficiile digitalizării să devină vizibile atât pentru contribuabili, prin simplificarea procedurilor de raportare și a acțiunilor de control fiscal, cât și pentru autorități, prin gestionarea mai eficientă a controalelor, reducerea evaziunii fiscale și, în final, prin venituri mai mari la bugetul de stat.”,
a declarat Dan Bădin, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România.
Deși utilizarea inteligenței artificiale (AI) în conformarea fiscală se află încă la început, este estimată să crească semnificativ, 66% dintre respondenți estimând o adoptare pe scară largă în următorii trei ani, însă dublată de supraveghere umană. Printre beneficiile așteptate se numără: acuratețe mai mare în raportări (34%), reducerea costurilor (23%), aplicarea unei strategii fiscale coerente la nivelul companiei (15%), conformare îmbunătățită cu reglementările în vigoare (14%) și mai mult timp pentru implicare în activitățile de bază (14%).
În domeniul protecției mediului și sustenabilității, companiile participante la studiu consideră că taxele au cel mai mare impact asupra activității. Cele mai influente taxe sunt cea pe consumul de energie (40%) și cea pe carbon (33%). Aproximativ 80% dintre respondenți afirmă că sunt afectați direct sau indirect de mecanismul UE de ajustare a carbonului la frontieră (taxa pe carbon). Studiul Deloitte 2024 Global Policy Survey, aflat la a 11-a ediție, analizează anual impactul noilor reglementări fiscale aplicabile la nivel internaționale asupra companiilor din întreaga lume și a fost realizat cu opiniile exprimate a peste 1.000 de reprezentanți din 28 de țări.
Durabilitatea a devenit unul dintre principiile de bază în dezvoltarea economiilor și societăților, influențând modul în care acestea își planifică viitorul, potrivit articolului de opinie realizat de Corina Dimitriu, Partener Audit, și Oana Nicula, Director Audit, Deloitte România. La nivelul Uniunii Europene, Green Deal oferă o platformă esențială de colaborare între state, susținut de inițiative, așa cum Fit for 55 și recenta directivă privind raportarea corporativă în materie de sustenabilitate (Corporate Sustainability Reporting Directive – CSRD). Aceste măsuri urmăresc implementarea coerentă și unitară a obiectivelor de sustenabilitate care afectează circa 50.000 de companii din spațiul comunitar.
CSRD a fost transpusă la nivel local prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 85/2024, Norma ASF nr. 4/2024 și Ordinul BNR nr. 1/2024. Aceste reglementări impun societăților comerciale listate, cu peste 500 de angajați, să pregătească rapoarte de durabilitate începând cu anul încheiat la 31 decembrie 2024. În 2025, obligația se extinde la companiile care îndeplinesc două din trei criterii: active de cel puțin 25 milioane lei, cifră de afaceri de minim 50 de milioane lei sau peste 50 de angajați. Societățile care aplică Norma ASF și Ordinul BNR urmăresc criteriile incluse în aceste reglementări. Se estimează că aproximativ 5.300 de companii din România vor fi afectate, necesitând un efort semnificativ de conformare într-un termen scurt.
Raportarea privind durabilitatea acoperă aspecte legate de mediu, sociale și de guvernanță. În ceea ce privește mediul, companiile trebuie să raporteze în conformitate cu cele șase obiective ale taxonomiei UE, incluzând schimbările climatice, poluarea, resursele de apă și marine, biodiversitatea, ecosistemele și economia circulară. La nivel social, raportarea vizează egalitatea de șanse, condițiile de muncă și respectarea drepturilor omului. În guvernanță, cerințele de raportare includ compoziția și rolul organelor de guvernanță, controale interne și sisteme de management al riscului, etica în afaceri și cultura corporativă etc. Raportul de durabilitate va face parte din situațiile financiare, verificate de un auditor independent care va emite o opinie de asigurare limitată.
Legislația permite exceptări de la întocmirea de raportare privind durabilitatea pentru filialele ale căror date sunt incluse în raportul consolidat al societății-mamă. Această scutire se aplică dacă raportul administratorilor filialei includ informații, precum denumirea și sediul societății-mamă, linkuri către raportul consolidat și opinia de asigurare limitată aferentă, respectiv și mențiunea că filiala este exceptată de la obligațiile de raportare.
Informațiile din raportul de durabilitate nu se concentrează doar pe compania care raportează, ci și pe întregul său lanț valoric, ceea ce impune un efort semnificativ de colectare a datelor. Dacă anumite informații nu sunt disponibile, societățile pot furniza detalii despre eforturile de obținere a acestora și planurile viitoare de colectare. În primii trei ani de aplicare, acest tip de raportare va permite astfel de justificări. În ansamblu, raportarea durabilității devine tot mai importantă în mediul de afaceri local și european, implicând resursele financiare și angajamentul din partea conducerii. Aceasta va influența investitorii, clienții și colaboratorii, având un impact major asupra ecosistemului corporativ.
02.10.2020
Ultimul număr: Octombrie 2024
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit