Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Încălcarea obligației de a informa angajatul cu privire la drepturile sale privind remunerația, indemnizația specifică detașării și cheltuielile aferente acesteia se consideră contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei. Astfel, în actul adițional la contractul de muncă trebuie oferit angajatului inclusiv un link unde acesta din urmă să găsească toate informațiile privind condițiile de salarizare/detașare din statul membru unde urmează să fie detașat, a precizat Larisa Papp. Practic, de unde se poate documenta cu privire la drepturile sale din perspectiva legislației naționale a statului de detașare, în condițiile în care această informație nu este disponibilă în foarte multe state?

Potrivit reprezentantului Inspecției Muncii, nu este clar dacă este suficient ca o firmă de transport să își informeze șoferii o singură dată pe an, prin act adițional, cu privire la condițiile de salarizare din toate statele membre unde urmează să fie detașat. Problema este însă că șoferii sunt în continuă mișcare și nu sunt detașați într-un singur stat, iar încheierea de acte adiționale informative pentru fiecare detașare în parte este aproape imposibilă. Plus că, în foarte multe situații, este greu de știu de la începutul unei curse în ce state urmează să ajungă un șofer, întrucât comenzi de transport pot veni și pe parcurs. „Din păcate, regulile de transpunere a directivei detașării nu sunt foarte clare. Tot ce pot face angajatorii din transporturi este să vină cu provizioane referitoare la statele unde șoferii ar putea să fie detașați. Sunt convinsă că se cunosc măcar statele de stabilire ale clienților permanenți sau a celor cu care se colaborează mai des. Și se pot menționa mai multe state, nu este nicio problemă. Atenție! Este o mare diferență între o simplă informare și un act adițional, pentru că acesta din urmă – fiind semnat de angajat – certifică faptul că angajatul a luat la cunoștință care îi sunt drepturile și obligațiile.“ Intervenția doamnei Papp este disponibilă abonaților revistei Tranzit și participanților la conferința de la Suceava în integralitate la linkul de mai jos:

Indemnizația specifică detașării este un venit neimpozabil pentru angajat în limita a 2,5 x nivelul diurnei și trebuie acordată în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat. Cum se face calculul a exemplificat consultantul fiscal Petrică Horga pentru cei prezenți la conferința Tranzit de la Suceava, de pe 26 mai.

Astfel, dacă un angajat are salariul de bază de 3.000 de lei și este detașat transfrontalier 31 de zile (o lună întreagă), cu 21 de zile lucrătoare, atunci trei salarii de bază înseamnă 9.000 de lei; pe zi, 9.000:21=428,57 lei. Transformată în euro, la un curs de 1 euro = 4,95 lei, suma maximă ce poate fi acordată este, așadar, de 86,58 euro/zi. În aceste condiții, la o perioadă de detașare de 31 de zile, valoarea maximă a indemnizației de detașare transnațională poate ajunge la cel mult 2.683,97 euro în luna respectivă.

Aceasta cuprinde și referințe legate de modul de acordare a alocației de hrană pentru șoferii detașați transnațional și în ce măsură aceasta este impozabilă sau nu.