diurnă Archives - Traficmedia

În funcție de tipul activității de transport desfășurate, conducătorul auto poate să se afle sau nu în situația de detașare transnațională și respectiv să intre sub incidența directivei 1057/2020 sau nu. Cert este că întotdeauna acesta va avea dreptul la o indemnizație, fie că este vorba despre indemnizația de detașare transnațională, fie despre cea pentru clauza de mobilitate, în calitatea sa de lucrător mobil.

La ce tip de indemnizație se califică șoferul va rămâne la aprecierea Inspecției Muncii în momentul controlului, iar, mai departe, concluziile vor fi comunicate ANAF, care poate aplica sancțiuni, după caz. Tocmai de aceea, la nivel național, ar trebui clarificat un mod de lucru unitar, a atras atenția consultantul fiscal Petrică Horga, în cadrul Galei Tranzit.

Cert este că indiferent dacă vorbim de indemnizație de detașare sau de clauză de mobilitate, tratamentul fiscal al celor două este aceeași, după ce legislația a stabilit faptul că și aceasta din urmă trebuie considerată tot venit neimpozabil, fiind acordată pentru clauza de mobilitate.

Atenție însă la încadrarea corectă a tuturor drepturilor salariale acordate șoferilor!

Astfel, pentru situația în care un salariat este detașat 8 ore/zi în Germania, atunci trebuie să i se acorde o remunerație minimă de cel puțin 12 euro/oră, adică 96 de euro pentru fiecare zi de muncă în această țară.

Consultantul fiscal Petrică Horga ne-a oferit un exemplu de verificare a respectării remunerației minime pentru Germania, în cazul plății noului salariu minim în România din octombrie 2023, 3.300 de lei, al unei indemnizații de detașare de 70 de euro/zi și al unei indemnizații de hrană de 10 euro/zi.

În cazul salariului lunar de 3.300 de lei, plata per zi, din salariu, este de 157 de lei, adică 31,64 euro, calculat la cursul de 1 euro=4,967 lei. Astfel, într-o lună cu 21 de zile lucrătoare, remunerația zilnică a șoferului este alcătuită din cei 31,64 euro proveniți din salariu plus indemnizația de detașare de 70 de euro, adică 101,64 euro. Cuantumul depășește minimul de 96 de euro/zi, deci în acest caz nu sunt probleme privind plata remunerației minime.

Deși indemnizația de hrană nu se ia în calculul remunerației, totuși, atunci când se calculează nivelul neimpozabil al sumei zilnice ce poate fi plătită șoferului în calitatea sa de lucrător mobil, cele două indemnizații (specifică detașării și de hrană) trebuie cumulate. În exemplul dat ar fi vorba despre 80 de euro, adică mai puțin decât plafonul maxim de 87,5 euro/zi, cât este limita de 2,5 x nivelul diurnei, stabilită prin HG 518. Deci și din acest punct de vedere șoferul se încadrează în plafonul neimpozabil pe zi.

Atenție! Deși nu există plafon minim sau maxim pentru indemnizația de hrană în legislația națională, atât directiva 1057, cât și legea 16 prevăd că această indemnizație trebuie acordată în conformitate cu dreptul intern (a se citi cu dreptul intern al statului unde se face detașarea).

Prin urmare, nu ar fi adecvat să i se plătească șoferului doar 1 euro/zi ca indemnizație de hrană, opinează Petrică Horga, pentru că ar fi doar o plată formală, care să permită, de fapt, acordarea unei indemnizații de detașare cât mai mare și încadrarea în remunerația minimă a statului unde se face detașarea.

Sunt și situații în care firma de transport oferă șoferului conserve de hrană înainte de a pleca în cursă, pentru zilele cât este detașat. Chiar dacă acest lucru ar putea rezolva aparent cerința legală de acordare a indemnizației de hrană, se poate cădea în capcana plății TVA. Pentru că acordarea bunului pentru care s-a dedus TVA este considerată o livrare către sine, iar societatea ar trebui să colecteze TVA-ul de la salariat. Astfel, orice hrană acordată cu titlul de indemnizație de hrană ar putea fi purtătoare de TVA.

Respectarea salariului minim din ţările unde şoferii lucrează ca detaşaţi reprezintă una dintre principalele preocupări ale instituţiilor de control naţionale. Acest lucru poate fi mai uşor verificat acum prin platforma IMI – dezvoltată de către Agenţia Europeană de Muncă – unde fiecare operator de transport trebuie să se înregistreze şi să îşi declare şoferii detaşaţi, cel mai târziu înainte de începerea fiecărei curse.

Despre cum trebuie definită indemnizaţia de detaşare transnaţională în contractele individuale de muncă ale şoferilor pentru a putea fi luată în calculul salariului minim şi cât de important este să nu se mai facă confuzie cu diurna (acordată pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, transport şi masă), am discutat cu inspectorul de muncă Remus Chiciudean, în cadrul Galei Tranzit din 4 noiembrie.

Aşadar, legislaţia comunitară stabileşte că se poate da o indemnizaţie de delegare/detaşare, care este asimilată salariului minim din statul unde se prestează munca, cu condiţia să nu fie rambursată cu titlul de cazare, masă, transport. Din păcate, mulţi operatori încă nu au definit clar acest aspect în contractele de muncă.

Pentru a fi neimpozabilă, indemnizaţia nu trebuie să depăşească de 2,5 ori valoarea diurnei legale definită în legislaţia românească, respectiv 87,5 de euro/zi. Tot ce depăşeşte această valoare se impozitează. Tocmai pentru că nivelul de salarizare este diferit între România şi statele occidentale, respectarea condiţiei salariului minim se reglează din indemnizaţia de delegare/detaşare, în limita plafonului maxim neimpozabil pe zi. Şi acesta este avantajul competitiv al cărăuşilor români. Dacă salariul minim al unui şofer este de 2.550 de lei, pentru calculul indemnizaţiei lunare maxime valoarea acestuia se înmulţeşte cu 3 şi se împarte la 4,95 (aproximativ 1 euro = 4,95 lei), rezultând 1.545 de euro. Astfel, la 21 de zile lucrătoare, indemnizaţia zilnică neimpozabilă nu poate depăşi 73,5 euro. Tot ce este peste se impozitează. Dacă se doreşte o indemnizaţie mai mare, atunci trebuie crescut salariul minim. Practic, pentru a putea acorda indemnizaţia maximă neimpozabilă de 87,5 euro/zi, salariul minim al şoferului ar trebui să fie de 4.400 de lei brut. Foarte important, indemnizaţia poate să difere de la o lună la alta, în funcţie de numărul de zile lucrătoare. „Această chichiţă cu raportarea indemnizaţiei – care se acordă pe zile calendaristice – la numărul de zile lucrătoare dintr-o lună, a fost adoptată tocmai pentru a încuraja creşterea salariului minim al şoferului. Indiferent care este valoarea acesteia, în contractul de muncă trebuie precizată clar acordarea indemnizaţiei de detaşare pentru disconfortul creat de lucru departe de casă şi nu diurnă. Am văzut contracte de muncă în care se precizează acordarea unei diurne în cuantum de 75 de euro, de exemplu, sumă care include şi eventuale cheltuieli de cazare, transport şi masă. Greşit! Ca indemnizaţia să fie parte a salariului minim în statul pe teritoriul căruia se prestează munca, indemnizaţia nu trebuie să includă aceste cheltuieli. Cazarea, transportul şi masa trebuie evidenţiate separat”, a explicat Remus Chiciudean.