Dreal Archives - Traficmedia

Instituția franceză de control DREAL face frecvent abuzuri, dar, așa cum a subliniat la Conferința Transportatorilor Express de Mărfuri din România avocata Smaranda Rugină, partener UNTRR, avocat specializat în dreptul transporturilor și proceduri de insolvență și profesor universitar, judecătorii pot ajuta la restabilirea echilibrului când controalele nu se fac în conformitate cu principiile drepturilor omului. De exemplu, Curtea de Apel din Paris a decis, în septembrie 2024 – iar această decizie va fi utilă pentru toate cazurile similare, fie că implică vehicule mai mari, fie mai mici de 3,5 t – că atunci când un șofer este controlat în trafic agenții DREAL trebuie să-l informeze în legătură cu drepturile omului înainte de a-l interoga, „ceea ce înainte nu părea evident pentru inspectori. De fiecare dată când am vorbit cu ei, controlorii DREAL ne-au spus că legea din Franța nu include printre atribuțiile lor să informeze în legătură cu drepturile omului sau să solicite un interpret. Deci toate declarațiile pe care le dădeau șoferii erau folosite împotriva lor sau a administratorilor firmelor.“

Controalele din trafic din Franța care vizează timpul de muncă și de odihnă au ca principal scop să condamne administratorii pentru „muncă disimulată“ (dumping social). În cazul de mai sus, agentul a dedus că ceea ce a spus șoferul era fals, deoarece între Paris și Marsilia nu se poate ajunge în câte ore a spus el, și a pus presiune să declare orele pe care voia agentul să le declare, astfel că angajatorul a fost condamnat. Însă Curtea de Apel din Paris a anulat controlul argumentând că șoferului nu i-au fost comunicate drepturile și că declarațiile lui nu puteau sta la baza unei amenzi – câtă vreme a fost presat să se autoincrimineze.

Smaranda Rugină a mai precizat că, dintre toate dosarele pe care le-a avut în lucru, acesta a fost primul în care statul francez a fost condamnat la plata unei părți din costurile de judecată, „deci articolele respective de lege nu sunt doar teoretice, ci se și aplică“.

În cazul în care o firmă primește amendă și face contestație pot trece uneori ani până la o sentință definitivă, „și de cele mai multe ori sancțiunea se anulează. Deci este nevoie de răbdare.“

Sfatul avocatei este să se conteste amenzile nu pentru că valoarea lor este mare – multe firme chiar se gândesc să nu le conteste pentru că nu merită, sunt prea mici – ci pentru că se adună la istoricul firmei și sancțiunile ulterioare sunt cu atât mai aspre cu cât au fost mai multe încălcări de-a lungul timpului. „Mai ales că în Franța prefecturile orașelor în care a fost constatată o infracțiune, printr-un decret prefectural, le pot interzice firmelor să facă afaceri (cabotaj) până la un an dacă au încălcat legea.“ Un alt motiv pentru care merită să se conteste amenzile este acela că modul în care se fac controalele în această țară nu este întotdeauna corect, dar judecătorul poate da câștig de cauză transportatorilor.

Avocata Smaranda Rugină sfătuiește firmele amendate să depună contestație cât de repede, deoarece procedura durează mult. După control agenții întocmesc un buletin în care specifică infracțiunea și cererea de cauțiune – deoarece, conform Codului Rutier din Franța, o firmă din străinătate poate fi obligată să plătească o cauțiune, dar suma are șanse să fie recuperată, fie în momentul în care ordinul penal este contestat, fie după ce societatea a fost achitată printr-o hotărâre ulterioară a instanței competente. Buletinul de control și procesul verbal întocmit de către agent ajunge la un procuror și apoi, după multe luni sau ani, tribunalul emite ordonanța penală. „Sfatul meu însă este să nu așteptați ordonanța penală pentru a contesta amenda, deoarece judecătorul vă va întreba de ce nu ați încercat mai devreme să dovediți că aveți dreptate. Eu pot demonstra că nu s-au putut prezenta aceste dovezi chiar în timpul controlului deoarece totul s-a desfășurat rapid și șoferul era amenințat sau stresat, dar imediat după este bine să fie sunat avocatul pentru a pregăti dosarul fără a aștepta notificarea ordonanței penale.“

Oricum, o firmă care primește un buletin de control și o cerere de cauțiune va primi în cele din urmă și o ordonanță penală. Nu trebuie să se bazeze pe faptul că aceasta întârzie pentru a considera că lucrurile s-au rezolvat, decât în cazul în care ea întârzie prea mult și fapta se prescrie – contravențiile se prescriu după un an, iar delictele, după șase ani.

Chiar dacă faptele contravenționale se prescriu după un an și nu există o ordonanță penală, tot se pot recupera banii plătiți pentru cauțiune. „Am avut cazuri în care nu a mai venit ordonanța. Atunci avocatul ia legătura cu tribunalul care ar fi trebuit să o emită, primește o scrisoare de prescripție și pe baza ei solicită la trezoreria care a încasat banii să-i restituie.“

Smaranda Rugină a mai atras atenția asupra faptului că, dacă se așteaptă totuși ordonanța penală, după primirea ei este un termen limită legal după care nu se mai poate face contestație, și care este de 30 de zile în cazul contravențiilor și de 45 de zile pentru infracțiuni, cum este și pauza luată în autovehicul.

Legiuitorul francez a mers mai departe de reglementările europene în ceea ce privește vehiculele de 3,5 t, cerând – fapt unic în Europa – ca șoferii să nu ia nici măcar pauza zilnică în mașină, nu doar pe cea săptămânală normală, așa cum a amintit avocata Smaranda Rugină, partener UNTRR, avocat specializat în dreptul transporturilor și proceduri de insolvență și profesor universitar, în cadrul Conferinței Anuale a Transportatorilor Express de Mărfuri din România. Mai mult, și instituția de control DREAL face frecvent abuzuri.

Spre deosebire de camioanele grele, unde nu i se poate cere șoferului dovada că a luat pauza săptămânală normală în afara cabinei, ci trebuie prins în flagrant sau inspectorii trebuie să demonstreze că a dormit în cabină, în cazul vehiculelor de până la 3,5 t șoferul trebuie să dovedească el faptul că nu a dormit în mașină, pe baza documentelor furnizate de angajator. Şi nu se poate invoca argumentul că angajatorul nu i-a pus la dispoziție dovezile că a luat pauza zilnică în afara cabinei, deoarece legea franceză (articolul 3313-4 C. Transp) prevede că angajatorul are obligația de a-i asigură șoferului condiții de cazare în afara vehiculului compatibile cu demnitatea umană și condiții conforme de igienă, pentru sănătatea sa, dar și de a-i pune la dispoziție tot ce este necesar pentru a dovedi că perioadele de odihnă au fost luate în afara cabinei.

Omisiunea de a-i furniza șoferului dovada că a făcut pauza în afara vehiculului este infracțiune și se sancționează cu până la 1.500 de euro.

Legea din Franța spune că firmele pot prezenta orice fel de dovadă, nu doar factură de la hotel, că șoferul nu a făcut pauza zilnică în mașină, ci într-o locuință decentă. Deci poate fi un contract de închiriere sau declarația unei persoane care locuiește în Franța, potrivit căreia un anumit șofer a dormit acolo într-o anumită noapte. Dar managerii prezenți la conferință au spus că de cele mai multe ori astfel de dovezi au fost respinse, ceea ce a făcut-o pe Smaranda Rugină să sublinieze că, da, autoritățile de control interpretează uneori greșit legea, cu sau fără intenție, bazându-se pe faptul că firmele amendate nu vor depune contestație. „Dar conform legislației franceze aceste dovezi trebuie acceptate, deoarece legea prevede că dovada poate fi furnizată prin orice mijloc. Din fericire, judecătorii sunt imparțiali. Poate cei din prima instanță nu vor da dreptate firmei amendate, gândindu-se că va renunța, dar la apel sunt magistrați profesioniști, care trebuie să-și motiveze decizia, deci nu pot să nu țină cont de o dovadă despre care legea spune că este valabilă.“

O astfel de probă poate fi și factura digitală de la hotel, dar să fie corectă.