economie verde Archives

În august 2025, rețeaua stațiilor Esso din Italia a intrat într-o nouă etapă istorică, odată cu transferul proprietății către un consorțiu format din antreprenori italieni. După șapte ani în care lanțul a fost deținut de grupul britanic EG Group, marca Esso revine sub control național printr-o tranzacție în valoare de 425 milioane de euro. Operațiunea vizează aproximativ 1.200 de puncte de vânzare, care furnizează anual 1,4 miliarde de litri de combustibil și generează o cifră de afaceri totală de circa două miliarde de euro, reprezentând aproape 6% din piața italiană de distribuție a carburanților.

Contractul obligatoriu a fost semnat la Roma, pe 11 august, și prevede transferul integral al EG Italia către consorțiul cumpărător, finalizarea fiind așteptată până la sfârșitul anului, sub condiția aprobării autorităților de reglementare. Suportul financiar a fost asigurat de Mediobanca și Equita Mid Cap Advisory. În ceea ce privește EG Group, compania a explicat vânzarea prin nevoia de a-și concentra operațiunile pe piețele principale și de a reduce gradul de îndatorare prin utilizarea veniturilor obținute.

Consorțiul care a readus Esso „acasă” este format din cinci companii cu tradiție solidă în sector: Pad Multienergy din Brescia (familiile Zani Ondelli și Petrolini), partener exclusiv Shell pe piața italiană; Vega Carburanti din Mestre (familia Vianello), pionieră în promovarea GPL; Toil din Napoli (familia Toti), activă în special în sudul țării; Dilella Invest din Bari (familia Dilella), puternic ancorată în Puglia; și Giap din Modica (familia Minardo), prezentă pe piață din anii ’70 și cu o rețea națională de 200 de stații. Reprezentanții consorțiului, Agostino Apa și Enrico Zampedri, au subliniat că această achiziție nu înseamnă doar o recuperare simbolică, ci și o oportunitate de a crea sinergii noi și de a accelera tranziția energetică, prin diversificarea serviciilor oferite.

Dimensiunea simbolică a tranzacției este una aparte, având în vedere istoria lungă a mărcii Esso în Italia. Primele rădăcini datează încă din 1891, când la Veneția a fost înființată Società Italo-Americana pel Petrolio (Siap), una dintre primele filiale internaționale ale Standard Oil Trust, compania fondată de John D. Rockefeller. De-a lungul decadelor, brandul a trecut prin mai multe etape de rebranding: Esso Standard Italiana în 1950, iar din 1972, Esso Italiana. În 2018, ExxonMobil a decis să cedeze rețeaua italiană către EG Group, care administra la acea vreme peste 6.300 de stații de service în zece țări.

Tranzacția actuală are loc într-un moment de schimbare profundă pentru sectorul distribuției de carburanți din Italia. Țara are astăzi peste 22.700 de stații de alimentare, cel mai mare număr din Europa, dar proiecțiile indică o scădere de 15% a cererii de combustibili tradiționali în următoarele două decenii. În acest context, provocarea majoră este reconversia rețelelor de benzinării în hub-uri multifuncționale, adaptate mobilității viitorului. Tot mai multe stații sunt echipate cu puncte de încărcare pentru vehicule electrice, soluții pentru carburanți alternativi și servicii complementare, transformându-se treptat în centre integrate pentru mobilitate sustenabilă.

Astfel, Esso capătă nu doar o nouă identitate de piață, ci și un rol important în procesul de transformare a infrastructurii energetice a Italiei, echilibrând tradiția cu exigențele tot mai mari ale tranziției către o economie verde.

Tranziția spre modelul economic cu emisii zero poate proteja piața muncii de riscurile asociate schimbărilor climatice și poate crea până la 300 de milioane de noi locuri de muncă la nivel global până în 2050, arată studiul Deloitte „Work toward net zero: The rise of the Green Collar workforce in a just transition”, cu condiția ca planurile de implementare a decarbonizării să reunească măsuri concertate ale guvernelor și mediului de business, orientate atât spre îndeplinirea obiectivelor de mediu, cât și spre politici de asistență pentru angajați. Raportul atrage atenția asupra riscurilor generate de așa-numita „tranziție pasivă”, care se concentrează pe obiectivul decarbonizării, dar destabilizează piața muncii prin măsuri spontane, disparate, ignorând nevoile angajaților, și subliniază necesitatea realizării unei tranziții active, care urmărește atingerea obiectivelor economice și ecologice, dar în paralel transformă treptat piața muncii și redistribuie capitalul din industrii vulnerabile spre cele sustenabile.

În condițiile realizării tranziției active, regiunile care s-ar bucura de cele mai multe locuri de muncă nou-create sunt Asia-Pacific, care ar putea avea 180 de milioane de joburi noi până în 2050, și Africa, cu 75 de milioane, în timp ce și Europa ar câștiga 21 de milioane de locuri noi de muncă, iar cele două Americi, 26 de milioane, arată raportul. Regiunile cu populații active în domenii tradiționale, dependente de climă și de condițiile meteorologice sau puternic poluante sunt vizate cu prioritate de aceste evoluții, ceea ce înseamnă că noile joburi vor contribui la transformarea modelelor economice, la combaterea șomajului, a sărăciei și a discriminării, precum și la diminuarea decalajului economic între regiuni și continente.

Raportul subliniază în acest context importanța pregătirii profesioniștilor „verzi” ai viitorului, așa-numita categorie „Green Collar”, prin instruirea resursei umane potrivit noilor competențe necesare și prin rescrierea fișelor de post în acord cu transformările în curs. Exemplele de joburi „verzi” includ atât categorii ocupaționale transformate, precum metalurgie cu instalații pe bază de hidrogen, industrie constructoare de mașini exclusiv electrice ș.a., cât și joburi complet noi, create de noua realitate „zero emisii”, de exemplu, inginer operator de instalații industriale cu hidrogen.

„Studiul punctează marile provocări legate de dinamica pieței muncii în următorii 50 de ani, în contextul tranziției către economia verde, însă indică și o serie de elemente de oportunitate; între acestea, cel mai important este faptul că 80% dintre competențele necesare joburilor viitorului există intrinsec în forța de muncă actuală. Așadar, întregul proces poate fi privit ca unul de parțială conversie. Nu întâmplător, 2023 a fost desemnat «European Year of the Skills»: transformările din societate și din business trebuie să găsească profesioniștii diverselor domenii informați și pregătiți să contribuie la o creștere economică durabilă”, a declarat Raluca Bontaș, Partener Gobal Employer Services, Deloitte România.

De asemenea, raportul subliniază importanța unei tranziții juste, care să investească eficient și echitabil, valorificând resursele regenerabile și al tehnologiile „curate”, și să susțină dezvoltarea regiunilor și a comunităților vulnerabile, în contextul în care potențialul de creștere economică este foarte diferit de la o regiune la alta, pe fondul particularităților climatice, culturale și politice ale fiecărui continent și areal. Astfel, o tranziție justă ar putea diminua decalajele existente, arată raportul.

„Studiul accentuează necesitatea de a aborda sistemic și incluziv obiectivul zero-emisii, fără a neglija efectele în piața muncii și diferențele dintre geografii, și oferă o serie de recomandări practice spre realizarea unei tranziții active și juste, între care planificarea clară și ambițioasă a etapelor decarbonizării, mobilizarea coordonată a guvernelor și industriilor, precum și alocarea echitabilă a resurselor și atragerea capitalului uman performant către industrii sustenabile. Sunt preocupări și soluții pe care le-am regăsit și pe agenda Forumului Economic Internațional de la Davos de anul acesta, din ianuarie, și este de așteptat ca acestea să concentreze în 2023 eforturile comunitare, deci și ale României, în cadrul noului Plan Industrial «Green Deal»”, a declarat Sorin Elisei, Director Consultanță, Deloitte România, și Liderul practicilor de sustenabilitate și energie.

Raportul Deloitte mai arată că un set coordonat de acțiuni de combatere a schimbărilor climatice ar putea contribui la creșterea economiei globale cu 43 de trilioane de dolari americani până în 2070 (valoare actualizată netă). În scenariul opus, lipsa sau întârzierea unor astfel de măsuri poate duce la pierderi globale de 178 de trilioane de dolari americani până în 2070 (valoare actualizată netă) și la diminuarea PIB-ului mondial cu peste 7%.