editorial Archives - Pagina 10 din 13

Se apropie noiembrie, in prima zi din aceasta luna urmand sa premiem la Cluj-Napoca cele mai eficiente firme de transport si logistica din Romania. Un moment important pentru cei care isi vad recunoscuta munca unui an intreg sau, de fapt, a mai multor ani.
In 2019 analiza cifrelor financiare este cu atat mai important sa fie bine facuta cu cat recunoasterea meritelor este umbrita, in ultima, vreme, din pacate, de reactia negativa care vine atat de la partenerii de afaceri, cat si de la angajatii firmelor premiate. Adica, daca o firma de transport face profit inseamna ca beneficiarii ii ofera tarife prea bune si atunci acestia se gandesc ca poate ar fi vremea unei noi negocieri. De ce? Pentru ca furnizorul de servicii face profit! Iar daca face profit inseamna ca mai e loc „sa mai stoarca lamaia”, asa incat profitul propriei companii sa fie mai mare in dauna furnizorilor, care, daca dau faliment, pot fi usor inlocuiti cu altii!

La fel, vedem tot mai multi soferi care vorbesc cu dispret la adresa „patronilor de carton”, care fac bani pe spinarea lor, desi putini stiu sau vor sa stie ca, de fapt, din cele peste 34.000 de firme de transport licentiate in Romania, doar 100 fac un profit de peste un milion de euro. Iar mai mult de jumatate din aceste companii sunt multinationale sau firme care fac distributie de petrol, de materiale de constructii, de produse alimentare etc. Carausii romani firme de familie, majoritatea firmelor blamate pe FaceBook, abia daca fac cateva zeci de mii de euro pana la cateva sute de mii de euro profit pe an. Mai exact, media profitului facut de firmele situate intre locurile 100 si 200 in Top Profit este in jur de 260.000 de euro/an, iar cele clasate pe locurile 200-300 au un profit mediu de 118.000 de euro, care scade la 40.000 de euro pentru urmatoarele 100 de firme din top. Iar firmele clasate intre locurile 400 si 500 in Top Cifra de afaceri deja sunt in mare parte pe pierdere sau fac un profit mediu de… 7.000 de euro pe an!
Aceasta este piata de transport din Romania. 200-300 de firme la care poti vinde produse si servicii fara teama ca nu vei mai primi banii inapoi. Restul sunt firme care azi sunt, maine nu mai sunt, firme care traiesc de azi pe maine, pentru care respectarea la virgula a reglementarilor nationale si internationale este imposibila.
Asta ca sa nu mai spunem ca multe firme de familie isi mai permit sa isi asume riscuri, in final, daca iese bine, fiind bine si pentru administratori. Poate de aceea firmele cu management independent nu prea pot sa mai faca profit, managerul angajat fiind obligat sa respecte toate legile, neavand curajul sa isi asume riscul, de pilda, al platii unor amenzi in cazul in care soferii sunt surprinsi ca fac repaosul de 45 de ore in cabina, mai ales acolo unde astfel de fapte sunt pedepsite chiar cu inchisoarea pentru administrator! De asemenea, de multe ori proprietarii firmelor de transport, ca si in cazul altor industrii, au un salariu modic pe cartea de munca, preferand sa traiasca din dividende, impozitate mai putin decat salariul. Si astfel au pe hartie un profit mai mare, obtinut insa fara ca managerul general, in multe cazuri chiar proprietarul firmei, sa isi ia salariul real cuvenit pentru munca sa, ceea ce nu se intampla in cazul unei firme cu management independent, care pare sa fie mai putin „eficienta”. Cel putin pe hartie.
Astfel, in conditiile in care patronii au ajuns sa vorbeasca in soapta despre profit – de parca ar fi o „vina” sa faci profit – atat in fata partenerilor de afaceri, cat si in fata propriilor angajati (si vorbim aproape de toti angajatii, pentru ca, daca soferii au ajuns sa castige 2.000 de euro pe luna, cum mai pot dispecerii si personalul TESA sa administreze cursele, cand salariul lor e mai putin de jumatate din cel al soferilor?) – misiunea noastra de a-i selecta pe cei mai eficienti transportatori este foarte dificila.
Realizam ca Gala din acest an va fi poate ultima cand vom vorbi despre o piata romaneasca de transport cu adevarat glorioasa. 2019 este deja un an dificil, la finalul caruia vom vorbi despre scaderi pe aproape toate planurile, inclusiv din punct de vedere al numarului de firme licentiate. Iar din 2020, cu Pachetul Mobilitate aprobat intr-o forma sau alta, va fi tot mai putin loc de dezvoltare. Incet-incet, patronii multor firme de transport isi vor dori sa fie din nou angajati, sa nu mai poarte riscul unor afaceri extrem de expuse. Sa nu uitam ca 84% din firmele de transport din Romania au 1-2 camioane sau 2-5 camioane, in procente aproximativ egale.

Dupa cativa ani foarte buni pentru transporturile romanesti, in care volumele au facut profiturile, firmele de profil isi pierd din optimism ca urmare a gradului mare de incertitudine privind evolutia pietei. Pe de-o parte, Pachetul Mobilitate ameninta cu reguli foarte greu de indeplinit pentru mai mult de 70% dintre firmele de transport din Romania, iar, pe de alta parte, efectele legii detasarii transnationale se vad deja in controale ale ITM si ANAF, care vor sa taxeze retroactiv CAS si impozitul pe venitul soferilor, calculat la nivelul salariului minim din tara in care se considera ca au fost detasati, mascat. Firme cu aproape 100 de camioane se trezesc astfel cu o decizie de impunere de peste trei milioane de euro fara sa inteleaga care le este vina.

Peste toate aceste probleme vine exodul soferilor romani in tarile vest-europene, in cazul carora, desi nu ofera un venit net mai mare decat platesc firmele de transport din Romania, diferenta o face siguranta contributiei la pensie si asigurari de sanatate. Departe de opozitia grupului de soferi activi pe FaceBook, dintre care multi muncesc in strainatate, marea masa a soferilor care doresc sa lucreze la firmele romanesti, pentru ca aici au familia si doresc sa ramana in tara, spera ca operatorii iau initiativa macar a incheierii unei pensii private pentru soferi, care sa compenseze plata cu salariul minim pe economie. In acelasi timp, patronatele si Sindicatul Soferilor Drumuri Bune cauta solutii pentru a putea creste salariile soferilor romani prin scaderea nivelului de impozitare a veniturilor lucratorilor din transporturi. Fara sprijinul Guvernului, firmele de transport nu pot sustine financiar costuri mai mari de salarizare, in conditiile unei marje medii de profit de pana in 4% pana in 2018, cu o estimare de 2-2,5% pentru 2019, ca urmare a incetinirii economice din Europa si a cresterii prea mari a capacitatii de transport in raport cu cererea.
Privind la discutiile din Comisia TRAN pe marginea Pachetului Mobilitate din ultima saptamana a lui iulie, am vazut multa hotarare din partea celor care l-au sustinut sa il duca mai departe la Trilog. Pozitiile europarlamentarilor romani in TRAN – acum mai multi decat in legislatura trecuta – sunt foarte coerente si documentate, la fel ca in cazul bulgarilor, polonezilor si lituanienilor. Nu stim insa cat ne mai ajuta asta acum, cand Pachetul e gata sa ajunga la Trilog in septembrie, dupa cum a promis ministrul finlandez al transporturilor, Finlanda fiind acum la presedintie si avand un rol important in Trilog.
Dupa ce am tinut sa prezentam si europarlamentarilor nou-alesi miza pentru Romania a Pachetului Mobilitate, astfel incat sa nu ne trezim cu voturi „sinucigase” tocmai din partea unor europarlamentari romani pe probleme care prezinta un interes economic important pentru tara noastra, lupta continua acum la un alt nivel: sefi de state, ministere de resort, Finlanda…
Desi pare ca este imposibil sa mai clintim ceva de la amendamentele adoptate in Parlamentul European, mai avem o luna in care trebuie sa ne pregatim „emisarii” din partea breslei de transport din Romania la Bruxelles pentru discutii cu cei care au „cutitul” in mana in privinta Pachetului Mobilitate. Avem suportul europarlamentarilor romani din comisiile de transporturi si munca – exprimat direct in cadrul unei intalniri organizate de revista Tranzit in iulie la Bucuresti, cu suportul ARTRI, APTE 2002, ATM Bucovina si FORT, cat si al IFPTR si al lui Decebal Popescu – pentru a stabili aceste intalniri importante. Avem nevoie doar de desemnarea unui reprezentant bine pregatit pe probleme de transport, care sa vorbeasca bine engleza si care sa poata prezenta impactul Pachetului Mobilitate asupra tuturor cetatenilor europeni, nu doar asupra celor estici, care sunt impotriva Pachetului. Sigur, asociatiile profesionale ale transportatorilor vor sustine financiar aceste demersuri, asa cum au facut-o si in ianuarie si aprilie anul acesta, cand s-au organizat proteste la Bruxelles si Strasbourg. Dar, din pacate, asociatiile profesionale ale transportatorilor din Romania nu au un numar foarte mare de membri, astfel incat cei cativa inimosi care chiar isi doresc sa lupte pentru viitorul lor si al colegilor de breasla si sunt gata sa isi dedice timp si bani pentru acest lucru ar trebui sustinuti si de ceilalti care stau doar in expectativa sa vada ce se intampla si daca nu cumva din aceasta criza de pe piata nu vor avea de castigat prin disparitia concurentei.
Nimeni nu spune ca trebuie neaparat sa te inscrii intr-o asociatie profesionala, desi acesta e un exercitiu de democratie, dar macar pentru acest demers ar fi bine sa existe un pic de implicare.