EIT Urban Mobility Archives

Un nou studiu realizat de EIT Urban Mobility, Transport for London și Greater London Authority arată că poluarea generată de traficul rutier nu mai provine în principal de la gazele de eșapament. În schimb, surse până acum ignorate – cum sunt frânele, anvelopele și abraziunea carosabilului – au devenit responsabile pentru cea mai mare parte a emisiilor de particule fine în marile orașe europene.

Peste 80% din poluarea cu particule fine vine din surse necombustibile

Emisiile neexpirate (NAE – non-exhaust emissions) generate de uzura frânelor și a pneurilor, precum și de abraziunea drumurilor, sunt acum responsabile pentru între 68% și 88% din totalul particulelor PM10 legate de trafic, potrivit cercetării. Pentru PM2.5, particulele chiar mai periculoase pentru sănătate, contribuția acestora poate ajunge la 78%.

În mediul urban, uzura frânelor este cel mai important factor: peste 40% din particulele eliberate în aer provin din acest proces. Anvelopele vin pe locul doi – deși o parte semnificativă din reziduurile rezultate nu rămâne în aer, ci se acumulează în praful stradal sau este spălată în ecosistemele înconjurătoare. Ritmul tipic de conducere în orașe – cu opriri și porniri dese – accelerează această uzură.

Euro 7 vine prea târziu și prea puțin

Viitorul standard de emisii Euro 7 va introduce pentru prima dată limite și pentru NAE, însă doar începând cu 2026 (pentru frâne) și 2028 (pentru anvelope), și doar pentru vehiculele noi. Cercetătorii avertizează că impactul va fi limitat dacă guvernele nu implementează standardele în mod riguros și nu iau măsuri suplimentare pentru modernizarea parcurilor auto existente.

„Doar o combinație de reglementare, inovație tehnologică și schimbare comportamentală poate reduce eficient această formă ignorată de poluare”, a declarat Yoann Le Petit, coautor al studiului.

Soluțiile: de la frâne noi la mai puține mașini

Simulările pentru Londra indică faptul că introducerea de frâne și anvelope rezistente la uzură este una dintre cele mai eficiente și rentabile măsuri pentru reducerea poluării cu particule. Însă autorii atrag atenția că aceste materiale noi trebuie testate riguros pentru a evita alte riscuri asupra sănătății sau mediului.

Pe termen lung, cea mai eficientă măsură rămâne reducerea utilizării mașinilor personale. Studiul recomandă extinderea zonelor cu emisii scăzute, limitarea vitezei, îmbunătățirea infrastructurii pietonale și pentru biciclete și investiții masive în transportul public. Întreținerea corectă a drumurilor poate, de asemenea, reduce abraziunea și implicit particulele generate.

Studiul adresează un apel clar către autoritățile locale și europene: problema emisiilor necombustibile nu mai poate fi ignorată. Este nevoie de standarde clare, metode de măsurare armonizate și politici publice care să trateze acest tip de poluare cu aceeași seriozitate ca și emisiile din eșapament.

Pe măsură ce vehiculele electrice înlocuiesc flotele convenționale, sursele de poluare se schimbă – dar nu dispar. „Orașele au ocazia de a face o diferență reală”, conchid autorii raportului.

EIT Urban Mobility, o inițiativă a Institutului European de Tehnologie și Inovare (EIT), un organism al Uniunii Europene, a anunțat faptul că pentru a reduce emisiile urbane până în 2050 sunt necesare nu mai puțin de 1,5 trilioane de euro. Aceasta este concluzia unui studiu intitulat „Cost și beneficii ale tranziției mobilității urbane”, dat publicității cu ocazia Zilei internațională pentru reducerea emisiilor de CO2 (28 ianuarie).

Studiul oferă o simulare detaliată a trei scenarii de tranziție în douăsprezece prototipuri de orașe europene și dezvăluie că mobilitatea urbană durabilă este la îndemână, dar necesită investiții substanțiale și o planificare urbană îndrăzneață. Până în 2030, progresele tehnologice în materie de mobilitate ar putea reduce emisiile de CO2 cu 21%, dar atingerea obiectivului de 55% a Pactului Verde va necesita o finanțare de 1,5 trilioane de euro până în 2050, cu 500 de miliarde de euro alocate inițiativelor de mobilitate durabilă.

Măsurile eficiente identificate includ îmbunătățirea transportului public, promovarea mobilității partajate și implementarea de restricții privind accesul vehiculelor cu motoare cu ardere internă, cum ar fi zonele cu emisii scăzute, care ar putea crește numărul de călători în transportul public cu 7% și ar putea reduce utilizarea mașinilor private cu 16% în deceniu. Până în 2050, aceste strategii, combinate cu inovațiile tehnologice și reînnoirea flotei, sunt de așteptat să se alinieze cu obiectivele de decarbonizare ale Green Deal. Deși investiția financiară este substanțială, beneficiile proiectate, cum ar fi reducerea emisiilor, îmbunătățirea sănătății și economiile de costuri demonstrează un impact net pozitiv clar.

Dezvăluit pentru prima dată în octombrie anul trecut, studiul rămâne extrem de relevant pe măsură ce orașele din întreaga lume își intensifică eforturile pentru a aborda criza climatică și se străduiesc să atingă obiectivele ambițioase de reducere a CO2.

Yoann Le Petit, managerul Thought Leadership la EIT Urban Mobility și autorul studiului, a comentat concluziile: „Ziua internațională pentru reducerea emisiilor de CO2 ne amintește de rolul critic pe care îl joacă orașele în combaterea schimbărilor climatice. Studiul nostru arată că investițiile în domeniul durabil sistemele de mobilitate urbană se bucură de rezultate, beneficiile fiind de 1,5 ori mai mari decât costurile ca foaie de parcurs pentru factorii de decizie, planificatorii de orașe și părțile interesate pentru a naviga în provocările și oportunitățile complexe care urmează.”

Pe lângă reducerea emisiilor, studiul indică beneficii semnificative pentru sănătatea publică. O schimbare către moduri de transport mai active, cum ar fi mersul pe jos și cu bicicleta, ar putea duce la economii cumulate de sănătate de până la 1.170 de euro pe cap de locuitor până în 2050, determinate de beneficiile unui stil de viață mai activ. În plus, sunt anticipate îmbunătățiri ale siguranței rutiere, cu potențiale reduceri ale deceselor din traficul rutier cu până la 70% până în 2050, datorită infrastructurii mai sigure și adoptării sistemelor de transport inteligente.

Cercetarea subliniază că, indiferent de caracteristicile unui oraș european, prioritizarea transportului public este esențială pentru o tranziție echitabilă și durabilă a mobilității urbane. Transportul public oferă un compromis ideal între reducerea emisiilor de CO2 și investiții, dar este și singura opțiune de mobilitate incluzivă pentru toate segmentele populației. Chiar și atunci când se ține seama de costurile de infrastructură și de investiții, transportul public se evidențiază ca o opțiune accesibilă pentru incluziune și emisii scăzute de CO2 și una dintre cele mai realiste și practicabile abordări pentru a îndeplini obiectivele Green Deal.