Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Optimizarea costurilor și a profitabilității reprezintă o prioritate pentru executivii de top (CxOs) din peste 1.000 de companii din întreaga lume. Concluziile reies din cea de-a șasea ediție a studiului „CxO Priorities”, intitulat „Fundamentals: The New Strategic Advantage – Navigating Trade Conflicts and Tech Disruptions”, care a fost realizat de firma internațională de consultanță în management Horváth, prezentă pe piața românească din 2005.

Această prioritate strategică a trecut de pe locul patru pe locul doi în studiul din perioada 2023-2024, iar acum a urcat pe primul loc.

În contextul actual economic global, cu conflicte comerciale și perturbări tehnologice, cercetarea lui Horváth a identificat patru aspecte fundamentale care oferă avantaje strategice și determină performanța unei companii:

1. Excelența operațională: îmbunătățirea eficienței și a competitivității costurilor;

2. Un portofoliu rafinat de produse și servicii: prioritizarea creșterii și a ofertelor cu valoare adăugată ridicată;

3. Un lanț valoric global echilibrat: construirea unei amprente reziliente și competitive;

4. Un nucleu de afaceri pregătit pentru viitor: inovație prin tehnologie și inteligență artificială.

Studiul „CxO Priorities” arată că majoritatea creșterii veniturilor preconizate în 2025 va proveni mai degrabă din volumul vânzărilor decât din preț (73% în industria de producție și 60% în sectorul serviciilor), confirmând presiunea tot mai mare asupra marjelor de profit. Atât producția, cât și serviciile intenționează să reducă costurile la 3% din venituri, demonstrând un angajament comun față de eficiența cheltuielilor și îmbunătățirea disciplinei financiare.

Investițiile în AI și R&D urcă în topul priorităților

Transformarea digitală – inclusiv utilizarea inteligenței artificiale (AI) – s-a clasat pe locul al doilea în rândul priorităților din sectorul serviciilor, în timp ce securitatea cibernetică s-a situat pe locul al treilea. În schimb, inovația și cercetarea-dezvoltarea (R&D) au ocupat locul al treilea în rândul întreprinderilor de producție.

Investițiile în AI cresc într-un ritm accelerat: în sectorul telecom, acestea ating 1,3% din venituri; în industria de producție media, 0,4% din venituri; iar în sectorul serviciilor, 0,6% din venituri.

Pentru companiile din sectorul de producție, excelența în core business este principalul obiectiv strategic. Aceasta constă în rafinarea și diversificarea portofoliilor de produse pentru a îndeplini nevoile clienților și a crea valoare pe termen lung. În acest context, 65% dintre CxOs aflați la conducerea unor companii de producție declară că intenționează să își majoreze investițiile în inovare și R&D în următoarele 12 luni.

Temele strategice legate de forța de muncă – disponibilitatea talentelor, dezvoltarea competențelor și cultura de leadership – s-au clasat pe locul al patrulea în clasamentul general pentru toate industriile. Deși deficitul de talente s-a atenuat, strategiile privind rețeaua globală de producție și creșterea rapidă a AI au creat noi provocări.

În sectorul producției, optimizarea amprentei de producție și a lanțului de aprovizionare s-a clasat pe locul al cincilea, în creștere cu trei poziții față de anul trecut.

Reorganizarea proceselor crește în importanță

Reorganizarea structurilor și proceselor a urcat pe locul cinci ca importanță în toate industriile, față de locul șapte în 2024. Studiul arată că 58% dintre companii intenționează să pună în aplicare restructurarea organizațională în următorii doi ani.

Sustenabilitatea a scăzut în importanță din 2021, iar în urmă cu câțiva ani era pe locul al doilea, anul trecut s-a aflat pe locul al șaselea și până în 2025 va fi doar pe locul al doisprezecelea. Per ansamblu, 67% dintre întreprinderi rămân dedicate față de un obiectiv „net zero”, iar una din cinci a decis decalarea inițiativelor legate de sustenabilitate, reflectând un climat incert și prevalența altor obiective de business.

„Pe măsură ce economia globală devine tot mai fragmentată, directorii executivi își concentrează atenția asupra factorilor reali care determină performanța: menținerea competitivității pe piețele consacrate cu produse și servicii validate, în paralel cu gestionarea costurilor pentru protejarea marjelor de profit. Companiile înțeleg că revenirea la creștere într-un context de disrupție tehnologică și reașezare economică globală cere un dublu focus: excelență și eficiență în businessul de bază, alături de o transformare structurală proactivă.”, a subliniat Maria Boldor, Partner și Managing Director, Horváth România.

Studiul Horváth „CxO Priorities 2025” a intervievat în perioada mai-iunie 2025 peste 1.000 de membri de board și directori generali din 15 industrii diferite, inclusiv energie, industria de producție, automotive, retail, tehnologie, servicii financiare și altele.

Persoanele intervievate provin din 33 de țări din America de Nord și de Sud, Orientul Mijlociu, Asia, Australia și Europa, inclusiv din Germania, Austria, Elveția, Polonia, România și Ungaria, oferind astfel o perspectivă comparativă la nivel regional și sectorial. 80% dintre companiile participante au venituri anuale de peste 100 de milioane de euro.

ROMPAP, Patronatul Industriei de Celuloză și Hârtie, care reprezintă 23 de companii din sector, cu o cifră de afaceri cumulată de aproape 1 miliard de euro și peste 5.000 de locuri de muncă directe, atrage atenția asupra principalelor riscuri care planează asupra viitorului industriei românești de hârtie și carton.

Două vulnerabilități sistemice afectează grav competitivitatea acestui sector strategic, costurile ridicate ale energiei și exporturile mari de maculatură, privând producătorii locali de resurse esențiale. Directorul executiv al ROMPAP, Ionel Ciucioi, care deține o vastă experiență în industria de celuloză și hârtie, explică mai jos provocările și posibilele soluții de redresare din sector.

„Industria hârtiei este, prin natura sa, una cu un consum intensiv de energie. În România, prețurile la energie electrică și gaze naturale sunt, în mod constant, mai mari decât în alte țări europene și non-UE. Această realitate afectează direct competitivitatea producătorilor locali, care sunt nevoiți să opereze cu costuri energetice semnificativ mai mari decât concurența externă. Impactul este cu atât mai mare cu cât energia poate reprezenta, în medie, până la 30% din costul total de producție al unei fabrici de hârtie sau carton.”

Eliminarea plafonului la energia electrică din țară fără a include industria hârtiei pe lista sectoarelor vulnerabile a agravat și mai mult situația. În schimb, în alte țări ale UE, industriile cu consum ridicat sunt sprijinite prin scheme de compensare, reduceri de taxe sau acces la contracte bilaterale pe termen lung.

Ambalajele „Made in Romania”, sub presiune

Având în vedere că aproximativ 90% din ambalajele din hârtie din România sunt produse local, orice creștere a costurilor de producție este transferată automat la prețul final și afectează întregul lanț industrial, de la sectorul alimentar și retail până la agricultură și logistică.

Nu este prima dată când industria se confruntă cu o astfel de presiune. În urmă cu trei ani, unele fabrici au fost închise temporar din cauza costurilor ridicate ale energiei.

Pe lângă costurile energiei, industria se confruntă cu o altă problemă structurală, lipsa accesului la materii prime. România colectează anual aproximativ 700.000 de tone de maculatură, dar peste 30% din acestea sunt exportate, în special către Turcia – peste 90.000 de tone în 2023 și peste 30.000 de tone doar în primul trimestru al lui 2025.

Totodată, Turcia a impus o taxă de protecție de 87 de USD/tonă la importurile de hârtie, împiedicând accesul producției românești să intre pe piața sa. În același timp, își controlează propriile exporturi de maculatură printr-un sistem de avizare, ceea ce înseamnă că această materie primă este procesată în țară și la un cost redus. Beneficiind de aceste avantaje, companiile turcești reușesc să plătească prețuri mai mari pentru importurile de maculatură din România, influențând astfel prețurile din țara noastră. Aceste dezechilibre au avut un impact semnificativ asupra competitivității tuturor producătorilor din România și pun în pericol locurile de muncă și investițiile.

Europa are nevoie de reciclare, însă o parte a materiei prime reciclabile – maculatura – pleacă în afara țării

Potrivit celui mai recent raport al European Paper Recycling Council (EPRC), rata de reciclare a Europei a ajuns la 75,1% în 2024, având ca țintă 76% până în 2030. România și-a stabilit obiective și mai ambițioase prin Strategia Națională pentru Economie Circulară (SNEC), 75% rata de reciclare pentru hârtie și carton în 2025 și 85% până în 2035.

Cu toate acestea, aceste obiective devin din ce în ce mai dificile de atins atunci când o parte semnificativă a materiilor prime reciclabile (maculatura) pleacă în afara țării, fără un mecanism de prioritizare a necesarului intern.

Același raport EPRC arată că 6 milioane de tone de maculatură au fost exportate din Europa către țări terțe precum India, Vietnam sau Turcia în 2024. În același timp, consumul de hârtie și carton în UE a crescut cu peste 5%. Această dinamică tensionează piața și reduce disponibilitatea internă a maculaturii – o resursă esențială pentru economia circulară.

Industria hârtiei și cartonului din țară joacă un rol crucial într-o economie sustenabilă și competitivă. Pentru a asigura continuitatea și dezvoltarea acesteia, este nevoie de o abordare echilibrată și coerentă, care să ofere un sprijin real în privința costurilor energetice, să acorde prioritate menținerii materiilor prime reciclabile în ciclul național și să stimuleze dialogul constant între autorități și actorii din industrie.

România are oportunitatea de a deveni un model regional de eficiență în reciclare și producție durabilă, dar necesită decizii curajoase și o viziune pe termen lung pentru a sprijini industriile strategice.

Situația actuală necesită o abordare echilibrată care să ia în considerare mai mulți factori:

•           În domeniul energetic, includerea industriei pe lista sectoarelor vulnerabile și punerea în aplicare a mecanismelor de sprijin pot contribui la menținerea competitivității. Experiența altor țări europene oferă modele de sisteme de compensare sau facilități fiscale pentru industriile cu consum intensiv de energie.

•           Pentru fluxurile de materii prime, dezvoltarea unor mecanisme de prioritizare a necesarului intern de maculatură poate sprijini obiectivele de reciclare și eficiența economiei circulare.

•           Dialogul între autorități și industrie rămâne esențial pentru a dezvolta politici coerente care să echilibreze competitivitatea economică cu obiectivele de sustenabilitate.