Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

În cadrul unui răspuns la o întrebare preliminară, CJUE a decis ca dispozițiile Directivei privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se opun ca autoritățile unui stat membru să considere că locul prestării unui serviciu este în statul membru de înregistrare a prestatorului serviciului, chiar dacă ar s-ar face dovada unei intenții frauduloase de modificare a locului prestării serviciului. Singurul stat competent fiscal din perspectiva TVA rămâne cel în care este stabilit beneficiarul serviciului. 

Instanțele austriece au sesizat CJUE cu o cerere de decizie preliminara privind Directiva TVA într-un litigiu ce viza transferul de certificate verzi de la o societate din Austria la o societate din Germania. Transferul ar fi urmărit un beneficiu fraudulos din perspectiva TVA pentru societatea beneficiară din Germania.

CJUE (în cauza C‑641/21) a observat în primul rând că transferul de certificate verzi este calificat din perspectiva TVA ca o prestare de servicii (a se vedea cauza C‑453/15) și, în al doilea rând, că regulile privind frauda care guvernează regimul scutirii de TVA în materia livrării de bunuri, nu sunt aplicabile atunci când trebuie determinat locul prestării de servicii. Acest loc nu poate fi modificat cu încălcarea prevederilor exprese ale Directivei TVA chiar dacă operațiunea avută în vedere este afectată de o fraudă.

Ancheta a inceput in 2019, cand Garda Financiara din Italia a pus sub observatie doua companii din Pescara care operau benzinarii si care percepeau preturi la pompe mult mai mici decat concurentii lor. Un audit initial a aratat ca preturile de achizitie a carburantilor erau foarte mici, chiar mai mici decat cele practicate cu ridicata de companiile nationale de petrol. Apoi, finantatorii au investigat intregul lant, arata Trasporto Europa.

Ancheta asupra furnizorilor a durat mult, deoarece Finantatorii nu au analizat doar documentele, ci si miscarile fizice ale combustibililor, prin inspectii asupra locurilor unde se desfasurau activitatile si la resedintele sau domiciliile reprezentantilor legali. Aceste verificari au relevat 29 de companii „de hartie“ cu sediul in alte regiuni italiene, care se numarau printre furnizorii de top ai produselor si companiilor de distributie, sustragandu-se in mod sistematic de la plata TVA si beneficiind, prin urmare, de o reducere de 22% fata de concurenta.

Companiile „de hartie“ nu aveau un sediu operational propriu-zis, echipamente sau angajati adecvati, iar reprezentantii acestora erau deseori indisponibili. Cumparau combustibil pe card de la angrosisti, emitand o scrisoare de intentie falsa si declarandu-se „exportatori obisnuiti” pentru a nu plati TVA furnizorului. In teorie, produsul astfel cumparat, in loc sa fie exportat era returnat celor doua companii din Pescara, cu o reducere de pret de pana la 12%.

La finalul anchetei, Garda Financiara a estimat o evaziune de 18 milioane de euro cauzata de facturi false in valoare de 82 de milioane de euro si a denuntat 56 de persoane pentru declaratii frauduloase si emitere de facturi false. Procurorul public a emis un decret de sechestru preventiv pentru 16,7 milioane de euro, din care 11,76 milioane au fost recuperati prin imobiliare, actiuni ale companiei si numerar.