globalizare Archives - Pagina 2 din 3

Transport Intelligence (Ti) a analizat recent cinci tendințe cheie din logistica globală din 2023 și impactul lor asupra unei piețe care se schimbă rapid, în contextul unor noi realități economice, politice, societale, tehnologice și ecologice. Întregul mediu de afaceri este volatil și incert, deoarece companiile încearcă să gestioneze lanțuri de aprovizionare din ce în ce mai complexe și multe nu sunt pregătite să facă față unor piețe influențate mai mult de factori politici decât de factori economici. Costul transportului, forța de muncă și scalabilitatea forței de muncă, pietrele de temelie ale globalizării, sunt acum doar câțiva dintre factorii care trebuie luați în considerare atunci când se iau decizii legate de producție și aprovizionare. Războaiele comerciale, tarifele, taxele de mediu, dezastrele naturale, schimbările climatice, corupția, tensiunile geopolitice, interdicțiile la export și costul petrolului – și acestea nu sunt toate riscurile – sunt acum incluse în deciziile de relocare, near-shoring sau re-shoring.

Noua paradigmă a lanțului de aprovizionare influențează și dezvoltarea companiilor de logistică, după cum se poate observa din fuziunile și achizițiile de pe piață. Profiturile excepționale create de pachetele de stimulente fiscale din perioada Covid-19 au lăsat multe companii cu resurse care le-au permis să se extindă pe noi piețe near-shoring, să își îmbunătățească gama de servicii pentru a exploata tehnologiile celei de-a patra revoluții industriale și să își consolideze prezența pe piețele lor principale.

Prima tendință, dintre cele cinci pe care le analizează Ti, este cea de creștere a piețelor emergente, care are impact asupra comerțului global.

Globalizarea lanțurilor de aprovizionare a fost un factor semnificativ în creșterea importanței țărilor emergente, cel mai evident exemplu fiind ascensiunea Chinei, care, de la aderarea la Organizația Mondială a Comerțului la începutul anilor 2000, a cunoscut un boom economic de neegalat. Dar și India este în aceeași situație, iar politica sa industrială intenționează să rivalizeze cu China ca putere de producție în Asia, în timp ce Arabia Saudită își valorifică resursele uriașe de petrol pentru a se dezvolta ca centru de producție și logistică în Orientul Mijlociu.

Dar, deși aceste țări și nu numai s-au dezvoltat datorită comerțului internațional, ele nu împărtășesc valorile occidentale, ci apelează la mecanisme de protejare a unei părți din economia/producția lor.

De exemplu, în 2023, guvernul indian a interzis importul tuturor laptopurilor și computerelor personale fără licență specială, ceea ce a afectat producătorii globali ca Apple, Lenovo, HP, Acer ș.a., precum și consumatorii indieni și întreprinderile care depind în mare măsură de electronicele fabricate în străinătate. Iar din cauza întreruperii aprovizionării se așteaptă creșteri semnificative de prețuri, deși se speră că mărcile „de încredere“ vor primi rapid autorizații.

Atitudinile față de globalizare s-au schimbat în ultimii ani, așa cum amintește și Transport Intelligence (Ti) într-o analiză recentă, deoarece s-a constatat că ea are un impact negativ asupra rezilienței lanțului de aprovizionare.

În aceste condiții, la nivel european există diferențe clare de opinie cu privire la politica lanțului de aprovizionare. Președintele Franței, Emmanuel Macron, ar dori să vadă mai multe lanțuri de producție recapitalizate și mai multe lanțuri de aprovizionare dezvoltate la nivel european și crede că securitatea și comerțul internațional trebuie să fie foarte conectate. De aceea face presiuni pentru ca Europa să-și asume un rol de apărare mai proactiv în detrimentul NATO.

Iar cancelarul german Olaf Scholz este de părere că deglobalizarea nu este o opțiune și avertizează împotriva unei lumi multipolare. Deoarece în joc sunt legăturile industriale ale Germaniei cu China, în a cărei economie sunt integrate multe dintre cele mai mari întreprinderi din țara sa.

În afară de aceste două puncte de vedere, mai există cele populiste, mai concentrate la nivel național, cum ar fi cele ale premierului italian Giorgia Meloni, concepute pentru a stimula creșterea economică și apariția de noi locuri de muncă pe plan intern, și care privesc strategic spre SUA, mai degrabă decât spre China.

Acestea din urmă sunt în concordanță cu scepticismul actual cu privire la viitorul globalizării și se bucură de sprijin din cauza nemulțumirii față de distribuția beneficiilor, percepută ca fiind inechitabilă, mai ales în condițiile în care se pierd locuri de muncă din cauză că se importă bunuri din China în loc să se producă pe plan local. Deși problemele de securitate au subliniat în ultimii ani riscul dependenței de China ca partener comercial major, iar problemele etice și de mediu sunt și ele mereu aduse în atenția publicului, faptul că Italia este membră UE limitează influența premierului Meloni, care, pentru a nu pierde sprijinul pe care îl poate primi prin Mecanismul de Redresare și Reziliență, care se ridică la 2% din PIB-ul Italiei până în 2026, trebuie să joace după regulile comunitare. Totuși, dacă politicile pe care vrea să le implementeze vor reuși, lanțurile de aprovizionare italiene vor deveni mult mai localizate decât în ultimele decenii.