Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Consultantul fiscal al APTE2002, Petrică Horga, a analizat răspunsul ANAF și a comentat că, într-adevăr, modalitatea de acordare a indemnizațiilor de delegare/detașare nu este prevăzută de Codul fiscal, ci de legislația muncii, ”doar că ANAF a recalificat diurnele plecând de la legislația muncii, fără a ține seama de legisația fiscală, făcând confuzie între cele două norme de drept. De aceea, noi, prin întrebările adresate în cadrul grupului de lucru pe diurnă, am solicitat un răspuns comun dat de Ministerul Muncii și Ministerul FInanțelor Publice”.

“Situațiile în care angajații pot beneficia de aceste indemnizații sau orice alte sume pe perioada delegării/detașării în țară și în străinătate, în interesul serviciului, precum și condițiile în care sunt ele acordate reprezintă aspecte ce cad sub incidența legislației muncii din România și a directivelor Uniunii Europene”, se menționează în adresa ANAF. “În ceea ce privește aplicarea prevederilor HG 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare, norma juridică nu este imperativă, ci are numai caracter de recomandare, așa cum rezultă din prevederile art. 17 alin. (1), unde se spune că se recomandă agenților economici, precum și fundațiilor, asociațiilor ș.a., să aplice corespunzător prevederile prezentei hotărâri. Pe de altă parte, Codul Fiscal reglementează numai modalitatea de calcul al limitei în care indemnizația acordată salariaților nu generează venit impozabil prin raportare la nivelul diurnelor stabilit pentru fiecare țară, potrivit prevederilor HG 518/1995, anexa 1.”

Răspunsul ANAF mai precizează că “drepturile de care pot beneficia salariații sunt reglementate de Legea 53/2003, Codul Muncii și alte prevederi din legislația în materie. Astfel, Codul Muncii definește delegarea ca exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă. Locul de muncă, și în lipsa unui loc de muncă fix posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri, reprezintă un element obligatoriu al contractului individual de muncă.”

Practic, “în funcție de situația concretă a fiecărui salariat, care trebuie reflectată prin elementele contractului individual de muncă”, se stabilește dacă “salariatul are dreptul la plata unei indemnizații de delegare sau beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură, după caz”.

Puteti consulta mai jos documentul in original trimis de ANAF:

În toiul protestelor transportatorilor din 18 iunie, ANAF a trimis UNTRR câteva clarificări cu privire la regimul fiscal al indemnizațiilor de delegare/detașare/diurnă și modul de acordare a acesteia, care nu aduc neapărat noutăți, dar ar putea fi folosite de firmele în cazul cărora rapoartele de inspecție fiscale nu aduc alte argumente pentru reîncadrarea diurnei ca venit de natură salarială în afară de cel că firma detașează transnațional și că șoferii trebuie, așadar, să fie plătiți cu salariul minim din țara în care sunt detașați, diurna fiind considerată parte a acestui salariu minim și, în consecință, taxată ca un venit de natură salarială.

Din acest punct de vedere, este important că ANAF face precizarea că indemnizația plătită în cazul unei detașări transnaționale nu se delimitează de indemnizația de detașare plătită conform Codului muncii si astfel din punct de vedere fiscal nu are un alt regim de impozitare față de indemnizația de detasare sau delegare plătită conform Codului muncii. “Codul fiscal nu face diferența între detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale reglementată de Legea 16/2017 și instituția reglementată de Codul Muncii, fiind deopotrivă aplicabile, iar dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului 28/20 iunie 2015 pentru modificarea și completarea Legii 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale nu modifică tratamentul fiscal al sumelor acordate cu titlu de indemnizație de delegare/detașare în țară și străinătate a personalului angajat cu contract individual de muncă. Tratamentul fiscal al indemnizației acordate pe perioada detașării, în altă localitate, în țară sau în străinătate, în interesul serviciului, este reglementată de art. 76 alin. (2) lit. k) și alin. (4) lit. H din Codul Fiscal, aceasta fiind neimpozabilă în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre de guvern pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar. Partea care depășește plafonul neimpozabil reprezintă din punct de vedere fiscal venituri impozabile asimilate salariilor, fiind supusă impozitului pe venit, și se include în baza lunară de calcul al contribuțiilor speciale obligatorii în luna în care este acordată.”

Puteti consulta mai jos documentul in original trimis de ANAF: