Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Dacă o companie nu respectă prevederile referitoare la întoarcerea camioanelor şi a şoferilor, atunci acest lucru poate constitui un argument pentru demararea controalelor pentru dumping social, a declarat avocatul belgian Frederik vanden Bogaerde într-un interviu acordat revistei Tranzit. „Chiar dacă şoferul va semna o declaraţie potrivit căreia nu doreşte să se întoarcă acasă la fiecare 3 săptămâni, aceasta nu are nicio valoare, ci, dimpotrivă, este o idee proastă. Neîntoarcerea camionului şi a şoferului constituie o dovadă a faptului că, de fapt, compania îşi desfăşoară activitatea în Occident şi ar trebui să se înregistreze în ţara unde se lucrează cu precădere şi să achite contribuţii sociale în consecinţă. Pe de altă parte, chiar dacă se respectă prevederile PM, tot mai trebuie respectată plata salariului minim. Iar aceasta este principala provocare.”

Avocatul belgian nu este de acord cu încadrarea indemnizaţiei de detașare ca parte a salariului minim şi deja în Belgia au fost mai multe cazuri pe această speţă. „Am dosare din România cu includerea diurnei în calculul salariului minim, iar cele mai multe tribunale din Belgia opinează că această practică nu este corectă. Pentru a avea o interpretare cinstită, trebuie comparat nivelul salarial din Belgia cu cel din România şi separat celelalte costuri şi indemnizaţii.”

Şoferul belgian are dreptul la plata salariului minim pe oră, care este de 12,5 euro, la care se poate adăuga o diurnă orară (tot pe oră, nu pe zi) de 1,5 euro şi o diurnă de noapte de circa 35 de euro. Diferenţa faţă de salariul unui şofer român este mare. Polonia a dat un răspuns foarte bun, este de părere Vanden Bogaerde, în sensul în care diurna a fost „abolită” complet. Totuşi, chiar dacă firmele de transport nu mai pot plăti diurna scutită de taxe şi impozite, ele beneficiază acum de deduceri din plata dărilor către stat în acelaşi cuantum cu diurna.

Este adevărat că legislaţia românească a adoptat o definiţie nouă pentru remuneraţie, care include salariul minim şi indemnizaţia zilnică de detaşare. „Mi-e teamă însă că şi indemnizaţia va ajunge la CJUE cu aceeaşi argumentaţie ca diurna. Şi am mai văzut anterior speţe din Ungaria şi Polonia pe acest subiect. Mai devreme sau mai târziu, CJUE va fi solicitată să răspundă clar dacă diurna/indemnizaţia poate fi considerată parte a salariului minim sau nu. Am mulţi clienţi din România şi, pentru moment, poziţia oficială este aceea că indemnizaţia – aşa cum este definită acum, fără să includă cheltuielile de cazare, transport şi masă – este parte a salariului minim. Totuşi, nu trebuie omis faptul că, pe lângă respectarea plăţii salariului minim, şoferul care lucrează detaşat în Belgia trebuie să primească şi banii aferenţi diurnei, conform legislaţiei din această ţară. Altfel, discrepanţa rămâne. Site-urile oficiale care ar trebui să ofere informaţii despre beneficiile şoferilor detaşaţi nu sunt funcţionale, din păcate, astfel că este greu de calculat respectarea salariului minim. Sunt două abordări: se poate lua în considerare suma totală încasată lunar de şofer, din salariu, diurnă şi alte bonusuri, care trebuie să se situeze peste nivelul din cea mai scumpă ţară unde acestea activează (aşa cum fac majoritatea transportatorilor) sau se poate face un calcul mai detaliat, pe oră, care însă este dificil de făcut din punct de vedere administrativ, însă poate fi mai rentabil în final.”

Interviul integral cu avocatul Frederik vanden Bogaerde poate fi urmărit la linkul de mai jos, abordând subiecte precum nerespectarea Pachetului Mobilitate, sancțiunile care se aplică în prezent în Belgia, Franța și Germania, cazurile de dumping social din Belgia și altele.

Proiectul de lege a amnistiei diurnelor reconsiderate venituri de natură salarială (PLx 583/2021) s-a votat, în sfârșit, azi de Camera Deputaților, forul decizional, cu 292 de voturi „pentru” și 2 abțineri, după multe eforturi ale asociațiilor patronale ale transportatorilor.

Sigur, transportatorii care și-au falimentat singuri firmele pentru a-și salva o parte din patrimoniu și cei care au cheltuit câteva zeci de mii de euro cu contestații și formulări de acțiuni în instanță nu savurează pe deplin înfrângerea sistemului ANAF, care și-a trimis inspectorii în control până în ultimul moment, dând frisoane până azi multor administrator ai firmelor de transport

Au fost multe eforturi, multă suferință, însă proiectul de lege tocmai votat este suficient de bun pentru a evita repetarea acestor experiențe dramatice.

Urmează promulgarea de către președintele Iohannis. Și cine știe? Poate niște acțiuni în instanță împotriva inspectorilor ANAF și a instituției care a dat girul său pentru dispariția mai multor firme de transport cu capital românesc de pe piață și care și-au mutat patrimoniul altundeva.

Șoferii vor putea primi o indemnizație neimpozabilă în limita a de 3 ori salariul de bază

Ieri au fost publicate amendamentele Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci, respectiv ale Comisiei pentru muncă și protecție socială, care sunt în continuare favorabile transportatorilor cărora le-au fost impuse plăți retroactive pentru diurnele acordate șoferilor în ultimii 5 ani. Și aici vestea bună este că nu se mai face discriminare între cei care au acționat în instanță reîncadrarea, de către ANAF, a diurnelor ca venituri de natură salarială și au pierdut.

Proiectul de Lege pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative rămâne în continuare favorabil acordării de indemnizații de delegare sau de detașare neimpozabile în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.

Este importantă precizarea “salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat”, care în forma adoptată de Senat se schimbase față de forma inițială propusă în“limita a 3 salarii de bază” și care ar fi putut fi interpretată ca o plafonare a deductibilității indemnizației la 3 salarii minime pe economie, pe când mulți angajatori din transporturi acordă un salariu de bază peste salariul minim pe economie, caz în care suma neimpozabilă din indemnizația de detașare acordată este mai mare.

Cum se calculează, concret, indemnizația nedeductibilă?

Textul de lege precizează și modul concret de calcul al indemnizației neimpozabile: “Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate.”

Astfel sunt prevenite situațiile în care administraţia fiscală ar putea “să reîncadreze indemnizaţiile de delegare/detasare netaxate, ca şi prestaţii suplimentare taxate. Acest lucru se întâmplă deja în cadrul verificărilor fiscale făcute, de exemplu la transportatori.

Mai mult, dacă prestaţiile suplimentare nu se cuprind în acelaşi regim fiscal de netaxare, similar cu indemnizaţiile de delegare/detaşare, pentru viitor rămâne, în continuare, nerezolvată tocmai problema transportatorilor români, deoarece diurnele plătite şoferilor ar putea fi, cu uşurinţă, reîncadrate ca prestaţii suplimentare, pe motivele de fapt şi de drept cunoscute şi folosite deja de ANAF” – motivează deputații amendamentele introduse.

Tot în motivația modificărilor introduse se mai spune că (n.r. ANAF) se folosește “de argumentaţia potrivit căreia şoferii de pe trasee interurbane şi internaţionale, în principal, nu ar avea practic un loc de muncă fix, la autobază, la sediul societăţii angajatoare, iar în aceste condiţii ei nu ar avea de unde să fie delegaţi sau detaşaţi şi, implicit, nu ar putea beneficia nici de indemnizaţiile netaxate fiscal specifice delegării/ detaşării, iar aceste sume sunt reîncadrate fiscal în prestaţii suplimentare specifice clauzei de mobilitate. Pentru evitarea, pe viitor, a acestor situaţii confuze şi a interpretărilor care, de multe ori, depăşesc limita legii şi devin abuzive, fie de o parte fie de alta, este evidentă necesitatea stabilirii aceluiaşi regim fiscal, de netaxare a prestaţiilor suplimentare în baza clauzei de mobilitate, prevazută de art.25 din Codul muncii.”

Personalul de management, neangajat, beneficiază de o indemnizație în limita a 3 remunerații prevăzute în raportul juridic

În ceea ce privește indemnizaţiile acordate administratorilor stabiliţi potrivit actului constitutiv/contractului de administrare/mandat, directorilor care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat/de management, potrivit legii, plafonul neimpozabil este stabilit la de

2,5 ori nivelul legal pentru indemnizaţia personalului autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic.

De precizat aici este că remunerația la care face referire acest articol de lege nu are același înțeles cu remunerația prevăzută de Legea detașării (172/2020), ci la suma de bani stabilită prin contract a fi acordată administratorului/managerului. Această sumă de bani nu poate fi denumită salariu, deoarece administratorul/managerul în cauză nu este salariat, nu are un raport de muncă cu societatea administrată/manageruită, ci are un alt raport juridic încheiat.

Astfel, proiectul de lege întrunește așteptările transportatorilor, care așteaptă cu nerăbdare să fie votat în Camera Deputaților astăzi, 2 martie.