Zona euro nu a avut, în perioada post-Covid, o traiectorie la fel de dinamică precum cea a Statelor Unite, așa cum reiese dintr-o analiză a Upply (Economic outlook 2025: moderate growth and increased tensions). Asta și pentru că economia sa a fost afectată de un al doilea șoc, cu efecte mult mai violente decât în Statele Unite: războiul dintre Rusia și Ucraina. De aceea creșterea economică din zona euro a fost limitată la 0,8% în 2024.
Au avut de suferit din cauza tulburărilor de la nivel internațional în special industria prelucrătoare, încrederea consumatorilor și prețurile energiei: prețurile gazelor rămân în Europa de aproximativ cinci ori mai mari decât în Statele Unite, în condițiile în care înainte de pandemie erau de două ori mai mari, așa cum atrage atenția FMI. OECD și FMI anticipează o continuare a tendinței de scădere a inflației. Se așteaptă ca pentru economiile OECD aceasta să fie de 3,8% în 2025 și de 3% în 2026, după 5,4% în 2024. Iar la nivel global FMI prognozează o inflație de 4,2% în 2025 și 3,5% în 2026. Cu toate acestea, impulsul final necesar pentru a reveni la pragul țintă de 2% pare greu de atins, mai ales că din septembrie rata inflației a crescut în zona euro, până la 2,5%, dar și mai mult în Statele Unite, până la 3% în ianuarie 2025.
Câștigarea bătăliei cu inflația va influența pozitiv doi parametri esențiali care stimulează cererea de servicii de transport și logistică: puterea de cumpărare a gospodăriilor și capacitatea de investiții a întreprinderilor. Scenariul OECD arată o economie rezilientă, dar acest optimism este temperat de incertitudini semnificative. Tensiunile geopolitice ridicate riscă să perturbe piețele energetice și lanțurile de aprovizionare, ceea ce ar putea duce la creșterea inflației și la scăderea activității economice. În general, aceste tensiuni au creat condiții nefavorabile pentru comerț atât pe piețele avansate, cât și pe cele emergente, sporind incertitudinea cu privire la cursul viitor al comerțului global. Iar un mediu comercial mai fragmentat, protecționist, și niște politici orientate spre interiorul țărilor, așa cum se vede în unele state, ar afecta negativ concurența, ar crește prețurile, ar împiedica productivitatea și creșterea și ar afecta potențialul economiilor emergente de a recupera decalajul.

Prețul LNG la pompă
Camioanele diesel reprezintă 99% din toate camioanele din UE, iar ele pot folosi HVO pentru a reduce emisiile cu peste 80%. Treptat însă, ca parte a tranziției către emisii zero, crește numărul de vehicule grele cu propulsii alternative, ca CNG, LNG sau bateriile electrice.
În trimestrul al treilea din 2024, așa cum reiese din barometrul realizat de Upply, Ti și IRU (Upply – Market insights), în UE au fost înmatriculate 63.000 de camioane cu alt tip de combustibil decât motorina, dintre care cele mai multe sunt pe CNG (56%), urmate de baterii electrice (BEV – 25%) și LNG (18%). Și tot atunci, pentru prima dată în cazul camioanelor, BEV au devenit principalul grup motopropulsor alternativ vândut, depășind CNG în ceea ce privește cota de piață a noilor înmatriculări, cu 2,1%, față de 1,9%.
Producția locală de gaze naturale din UE a scăzut în ultimul deceniu, crescând dependența de importuri, iar contextul geopolitic, mai ales războiul din Ucraina, a afectat importurile de gaze naturale și prețurile CNG și LNG, care au crescut mult în 2022. LNG s-a scumpit mai ales în Germania și Italia.

De atunci prețurile au scăzut, dar tot sunt mai mari decât înainte de 2022. LNG a fost mai stabil în ultimii ani decât CNG din punct de vedere al prețului, dar costă mai mult în majoritatea țărilor. Iar în prezent tendința este de scumpire și pentru LNG și pentru CNG, fiind influențată și de sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS2).
Deja prețurile gazelor naturale au crescut în ultimele luni din mai multe cauze: vremea rece a provocat o creștere bruscă a cererii de încălzire, ceea ce a dus la epuizarea stocurilor de gaze din UE în cel mai rapid ritm din 2021 încoace, și scăderea producției de energie eoliană a obligat la înlocuirea energiei regenerabile cu centrale pe gaz, ceea ce a scăzut nivelurile de stocare a gazelor din UE sub capacitatea țintă de 90%.

În plus, Gazprom a oprit în noiembrie livrările către Austria, ceea ce a stârnit îngrijorări cu privire la întreruperi mai mari, iar acordul de tranzit prin conducte dintre Rusia și Ucraina, care furniza 5% din importurile de gaze din UE, a expirat la sfârșitul lui 2024, ceea ce afectează în special țările din Europa Centrală și de Est (mai ales Ungaria și Slovacia). Comisia Europeană a prezentat mai multe soluții pentru a ajuta aceste țări, inclusiv aprovizionarea cu gaze grecești, turcești și românești. Potrivit organizației industriale Gas Infrastructure Europe, volumul de gaze din instalațiile de stocare ale UE a scăzut cu aproximativ 24% de la sfârșitul lui septembrie până la sfârșitul lui decembrie, când stocarea era la 72% din capacitatea totală, față de 86% în decembrie 2023.
Prețurile CNG și LNG sunt influențate de costurile materiilor prime, dar și ale distribuției și taxelor, și prezintă, așa cum puteți vedea în graficele alăturate, diferențe semnificative de la o țară la alta. În 2023, Spania a avut cel mai mic preț la CNG, urmată îndeaproape de Italia (ceea ce explică popularitatea camioanelor CNG în ambele țări), în timp ce Suedia a avut cel mai mare preț din cauza taxelor mai mari.

02.10.2020
Ultimul număr: Octombrie 2025
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit