proiecte de infrastructura Archives

După ce porturile belgiene s-au reunit pentru creșterea puterii în zonă, porturile germane de la Marea Nordului anunță de asemenea o cooperare mult mai strânsă decât înainte. Intențiile au fost anunțate la Berlin, în cadrul unei conferinte organizate de DVV Media Group. Sub titlul „Porturile germane de la Marea Nordului – Mergem împreună spre viitor”, reprezentanții mediului de afaceri și șefii diferitelor ministere responsabile de porturi au discutat despre strategiile viitoare pentru porturile germane de la Marea Nordului, deoarece politicile portuare sunt în prezent un subiect de discuție nu numai la nivel național. De asemenea, Bremen și Hamburg sunt în curs de elaborare a unor noi planuri de dezvoltare portuară, iar Saxonia Inferioară a prezentat recent un document care prezintă perspectivele porturilor pentru următorul deceniu.

Indiferent de locul în care au loc discuțiile în Germania, toate sunt marcate de aceleași obiective: preocupările principale sunt, în primul rând, competitivitatea porturilor germane în raport cu porturile din Belgia, Olanda și Franța, care beneficiază toate de ajutoare de stat substanțiale, și, în al doilea rând, modernizarea infrastructurii. Pe parcursul evenimentului, a reieșit în mod clar că subiectele cheie ale viitorului, cum ar fi securitatea energetică, neutralitatea climatică, digitalizarea și automatizarea, vor fi aspecte centrale ale viitoarelor politici portuare.

Participanții au fost de acord că Strategia portuară națională va trebui să ofere mult mai mult sprijin porturilor pentru a face față acestor sarcini. În același timp, porturile însele au fost invitate să coopereze îndeaproape pentru a face față provocărilor viitoare.

Având în vedere această situație, locațiile portuare intenționează să organizeze alte evenimente comune pentru a genera un nou impuls pentru o cooperare strânsă între porturi.

Dr. Claudia Schilling, senator pentru știință și porturi al orașului Bremen: „Elaborarea unei noi Strategii portuare naționale este absolut esențială pentru a aborda situația actuală. Porturile vor putea asigura fiabilitatea aprovizionării și independența energetică în Germania doar dacă politicienii de la nivel național și de la nivelul landului federal, precum și industria portuară și cea a transporturilor vor lucra în strânsă cooperare. Bremen și celelalte landuri de coastă își vor asuma și în viitor responsabilitatea și vor continua să investească în infrastructura portuară. În același timp, însă, ne așteptăm ca guvernul federal să își asume o parte rezonabilă din aceste sarcini.”

Michael Westhagemann, senator pentru afaceri economice și inovare al orașului Hamburg: „Trebuie să devenim mai rapizi și trebuie să asigurăm condițiile-cadru adecvate. Doar așa putem dezvolta cu toții viitorul porturilor împreună. Acest lucru este esențial pentru a transforma porturile noastre în hub-uri energetice și numai așa putem reuși să atingem neutralitatea climatică.”

Dr. Berend Lindner, secretar de stat la Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor și Digitalizării din Saxonia Inferioară: „O rețea de transport eficientă și o infrastructură bine dezvoltată sunt vitale pentru porturile din Germania de Nord. Dacă dorim să consolidăm competitivitatea porturilor noastre maritime în raport cu porturile din gama vestică, trebuie să accelerăm proiectele de infrastructură. Exemplul actual al planificării și implementării terminalului LNG din Wilhelmshaven arată în mod clar că, de fapt, este posibil să se execute cu promptitudine mega-proiecte. Adoptarea legii germane de accelerare a utilizării LNG a creat cadrul juridic decisiv pentru ca acest lucru să aibă succes.”

Reorganizarea scenariilor geopolitice ca urmare a conflictului din Ucraina a avut ca efect accelerarea proiectelor de infrastructură deja planificate, dar care încă așteaptă să fie construite, sau stimularea unor noi acorduri între țări care au rămas până acum la marginea relațiilor internaționale.

Acesta este cazul, de exemplu, a 3 națiuni situate în Asia Centrală, Uzbekistan (fosta republică sovietică), Pakistan și Afganistan. În această mare regiune geografică, scopul este de a crea un coridor trans-afgan pentru a îmbunătăți relațiile dintre Asia Centrală și Asia de Sud.

Impulsionați de noile oportunități care pot fi create, în martie 2022, Uzbekistanul și Pakistanul au convenit să accelereze punerea în aplicare a proiectelor care fuseseră deja identificate, dar care nu au fost încă demarate. În special, s-a convenit să se înceapă construcția unui nou coridor feroviar care să acopere întreaga regiune cât mai curând posibil.

Summitul nordic este programat să aibă loc la Termez, un oraș din sudul Uzbekistanului, la granița cu Afganistanul, care ar urma să fie legat de Mazar-i Sharif, al patrulea oraș ca mărime din Afganistan și o importantă răscruce de drumuri naționale. De aici ar urma să ajungă la capitala Kabul și, în cele din urmă, la Peshàwar, situată la aproximativ 50 km, chiar peste granița cu Pakistanul.

Acest coridor feroviar, numit Proiectul secolului, a fost identificat în februarie 2021 în cadrul unui acord comun, dar abia acum situația internațională schimbată a dat un impuls proiectului. În prima fază, va fi construită secțiunea principală de 573 km între Mazar-i Sharif și Peshàwar, cu un potențial de tranzit estimat la 20 de milioane de tone de mărfuri pe an. Numeroase instituții bancare internaționale și-au manifestat deja interesul pentru finanțarea acestui proiect.

Puțin mai la nord, Kazahstanul, care nu a întrerupt niciodată relațiile feroviare cu China, ia în considerare posibilitatea de a spori schimburile comerciale cu Europa de-a lungul coridorului transcaspic prin porturile din Azerbaidjan și Georgia. Două dintre principalele porturi din Kazahstan dispun încă de o mulțime de capacități neutilizate, utilizarea lor actuală fiind estimată la 23% din capacitate.

Acestea sunt portul Aktau, extins în 2015 pentru a primi nave mari pentru containere, și cel mai sudic port, Kuryk. Relațiile implică o combinație de transport maritim și feroviar. Estimările pentru perioada 2022-2023 sunt de a ajunge la 2 milioane de tone de mărfuri containerizate.