Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Maersk își modernizează flota de camioane concentrându-se pe cele electrice. Pe 14 iunie, compania daneză a anunțat o comandă către Volvo pentru 25 de tractoare rutiere electrice FH, care vor fi achiziționate și utilizate în Germania, cu un sprijin financiar din partea Ministerului Federal al Transporturilor în valoare de 4,3 milioane de euro.

În comunicat, Maersk explică faptul că „această investiție strategică subliniază angajamentul companiei de a decarboniza logistica globală și de a deveni o companie cu emisii zero până în 2040 în toate domeniile de activitate și modurile de transport”. În plus, aceste vehicule vor reduce emisiile de zgomot în zonele urbane din apropierea depozitelor în care vor funcționa.

Camioanele vor fi alimentate cu electricitate din surse de energie regenerabilă, iar Maersk are în vedere instalarea unei infrastructuri de încărcare a bateriilor pentru flota sa de camioane electrice în depozitele sale din Germania. Primele două unități vor fi livrate în al patrulea trimestru al anului 2023, iar celelalte în trimestrul următor. Maersk le va utiliza pentru transportul de containere în zona Bremen/Bremerhaven, unde funcționează unul dintre principalele porturi din Germania, și pentru a deservi platforma logistică Duisburg, care va fi deschisă în vara anului 2023.

Maersk electrifică transportul rutier și în SUA, unde a semnat comenzi pentru 300 de camioane electrice către Einride și 126 către Volvo. Compania notează că traseul camioanelor electrice și „costul total de proprietate mai ridicat, termenele lungi de realizare a proiectelor din cauza lipsei de infrastructură și ineficiența operațională sunt câteva dintre provocările cu care se confruntă”. Însă acestea pot fi depășite doar dacă toți actorii din industrie, clienții și guvernele lucrează împreună.

Așa cum se arată într-o analiză a Upply referitoare la transportul maritim, pandemia Covid-19 nu mai este un subiect actual, fiind înlocuită de războiul din Ucraina, de problemele legate de costul vieții și de cele ale sistemului bancar. Totuși, episodul Covid rămâne important deoarece a prilejuit primele îndoieli cu privire la mitul conform căruia globalizarea ar aduce prosperitate peste tot datorită creșterii comerțului internațional. În prezent modelul consumerist al anilor 1990 nu mai este promovat, dimpotrivă, despre schimbările climatice și măsurile ce trebuie luate pentru a preveni fenomenul se discută tot mai mult, iar geopolitica a devenit o caracteristică permanentă a lanțului de aprovizionare.

În martie două noi nave gigant de 24.000 TEU, MSC Tessa și MSC Celestino, au intrat în flota liderului pieței globale de transport maritim de containere, MSC, care acum are cinci astfel de nave și nu este singura companie care a început să folosească această dimensiune. Dar analiștii Upply consideră că ele nu sunt potrivite pentru condițiile economice actuale din țările europene, unde inflația este ridicată, ratele dobânzilor sunt și ele mai mari și creșterea economică se apropie de zero. Or, aceste nave uriașe, din care vor mai veni altele și în 2024 și 2025, sunt potrivite pentru momentele când cererea este mare, dar devin o piatră de moară când volumele și veniturile sunt scăzute.

Mai mult, în starea actuală a pieței ele sporesc neregularitatea serviciilor de transport maritim prin faptul că porturile chineze nu sunt în măsură să le umple adecvat. Deci navele sunt lăsate să aștepte în afara portului, plecările sunt amânate, se fac treceri mai lungi prin Capul Bunei Speranțe și se merge cu viteze foarte mici. Având o asemenea ofertă abundentă de capacitate de transport și o cerere scăzută, se inversează practic situația post-pandemie, adică nu se mai vorbește despre „just in case“, ci se revine treptat la „just in time“, care a fost o caracteristică a normalității logistice din ultimii 30 de ani. Dar, dacă s-ar ține cont de lecțiile învățate în timpul crizei, companiile de transport maritim ar trebui, în opinia analiștilor Upply, să inventeze un nou tip de just-in-time. Deteriorarea pe termen lung a calității serviciilor de transport maritim și riscurile inerente utilizării navelor mari ar putea menține interesul expeditorilor de a găsi surse de aprovizionare mai apropiate, care pot fi mai costisitoare, dar care le oferă timpi de tranzit mai scurți și un grad mai mare de control asupra lanțurilor lor de aprovizionare.