Chiar daca transporturile sunt un domeniu in care barbatii au de regula initiativa, in fiecare an, in martie, ne aducem aminte de femei care au reusit acolo unde sortii le erau impotriva. Daria Petrovici, proprietara firmei doljene Vidaria, lucreaza in transporturi de aproape 24 de ani si se mandreste cu faptul ca fiica sa ii calca pe urme.
Daria Petrovici a inceput transporturile in anii 1994-1995, cand a avut oportunitatea de a achizitiona un autobuz UD de la fosta companie de stat Pelendava, care detinea tot transportul judetean si local din judetul Dolj. „Era perioada «marii privatizari», cand toti eram tineri si visatori. Societatea de transport, aflata in pragul colapsului, a inceput vanzarea vehiculelor – vechi si intr-o stare avansata de uzura – prioritate avand soferii. Cu ajutorul unei cunostinte au reusit sa cumpar in rate, pe persoana fizica, prima masina, pe care am vazut-o atunci ca pe o investitie, cu toate ca firma pe care o aveam nu avea ca obiect de activitate prestarea de servicii de transport“, isi aduce aminte proprietara Vidaria. „La data respectiva nu existau trasee judetene separat de vechile trasee ale Pelendava, singurele pe care le stiau si le operau soferii vechii societati de stat. Noi insa am incercat sa cream un traseu nou, care sa fie al nostru, si asa am infiintat ruta Craiova-Calopar-Belcin, cu o distanta de 30 km, care nu avea nicio miza economica; insa trebuia sa incepem de undeva. Pe atunci nu existau licente de traseu, piata abia incepea sa se formeze si am reusit si noi sa punem pe picioare aceasta ruta, pe care am operat-o timp de aproape patru ani. Din nevoile activitatii de zi cu zi am invatat cum se face transport si am decis cumpararea unui al doilea autobuz, intrucat aveam nevoie de rezerva. In caz de defectiune, nu aveam la cine sa apelam. Pe de alta parte, calatorii incepusera sa se obisnuiasca sa mearga cu noi si nu puteam sa ii incurcam, mai ales pe cei care aveau de mers la serviciu.“
Ulterior au aparut normele de operare pe trasee, cu anumite obligativitati din partea carausilor, cu obtinerea copiei conforme pentru autovehicule, clasificare etc. La inceput, activitatea de transport a fost desfasurata prin contract de inchiriere, pe o alta companie de transport. Tot asa s-a participat si la prima licitatie organizata de Autoritatea Rutiera Romana, cand, din cauza unor neintelegeri, Daria Petrovici nu a mai putut depune documentatia si participa practic la licitatie, astfel ca traseul format si operat inca de la inceput a fost pierdut. „Nu ne-am asteptat ca cineva sa fie interesat de traseul nostru, pentru ca nu era printre cele mai banoase din judet, insa se pare ca ne-am inselat. Aceasta a fost prima lovitura in transport. Am ramas cu doua masini trase pe dreapta si cu un imprumut la banca, dar asta m-a ambitionat si mai mult.“
Administratorul Vidaria s-a orientat atunci spre alta ramura de transport: cursele regulate speciale, pe baza de contract. „Am gasit niste firme locale, pentru care am inceput transportul angajatilor la locul de munca. Primul contract, din 1996, l-am semnat cu un investitor italian cu care colaboram si in prezent. Eram tineri si la inceput de drum si am invatat unii de la altii, iar in prezent suntem cei mai buni prieteni. Acum avem clienti atat companii romanesti, cat si straine, si participam si la licitatii pentru castigarea contractelor de transport in conventie“, relateaza Daria Petrovici.
Risc si castig
Dupa esecul primei licitatii era clar nevoie de mai multa implicare, astfel ca s-a decis extinderea obiectului de activitate la compania proprie, pentru a putea efectua si servicii de transport. Licentele masinilor, clasificari etc. au fost refacute pe noua firma si s-a pregatit temeinic urmatoarea licitatie. Pe atunci, traseele se licitau anual, asa ca anul urmator s-a participat din nou, pentru alt traseu decat cel initial – Craiova-Robanesti-Preajba de Padure – care este detinut pana in prezent. Pentru acesta erau insa necesare mai multe autobuze, intrucat are si doua ramificatii, astfel ca s-a participat in asociere cu mai multi transportatori.
„Daca nu as fi pierdut prima data, probabil ca nu as fi invatat ce am de facut. In 2005 am infiintat compania Vidaria, cu unic obiect de activitate transporturile. Autobuzele UD au fost inlocuite cu RD si apoi, pe masura ce activitatea s-a dezvoltat spre cursele regulate speciale si spre curse ocazionale, au fost cumparate primele autocare Mercedes-Benz si Setra second-hand. Nu a trecut an fara sa achizitionam unul sau doua autobuze. Colegii cu care am eram la acea vreme in asociere nu au vrut sa investeasca acel mic profit pe care il obtineam, considerand ca treaba va merge asa la nesfarsit. Piata in general a opus rezistenta in a intelege ca trebuie sa se organizeze, ca nu mai putem opera fiecare dupa ureche, calcandu-ne unii pe altii in picioare. De fapt, reglementarea pietei, asa cum a fost ea facuta – cu bune si cu rele – a construit piata de transport de astazi. Problema a fost ca noi, oamenii, ne-am pus piedici de-a lungul timpului. Avand in vedere amploarea licitatiilor din 2005 si 2008, am incercat sa ii conving sa cumparam masini noi, desi eram la «adapostul» vechimii pe traseu, criteriu important de departajare. Dar fara succes. Mi-am dat seama insa ca, daca nu investesc, risc sa pierd si atunci am facut-o singura, cu toate ca multi mi-au spus ca risc foarte mult. Astfel, in 2007 am cumparat doua autobuze BMC noi si primul microbuz din flota (ultimul a fost luat dedicat pentru ramificatiile traseului principal. Vehiculele au fost cumparate in leasing si avansul solicitat de firma de finantare a fost destul de mare. Ne-a ajutat insa rulajul pe care il aveam pe cursele de conventie.“
In prezent, Vidaria detine o flota de 18 vehicule, compusa din microbuze, autobuze de capacitate medie si autobuze si autocare de capacitate mare.
