Guvernul pregătește Legea bugetului pentru 2023, iar printre ipotezele pe care le ia în calcul ar fi o taxă pe livrările la domiciliu, care a fost imediat supranumită „taxa Amazon”. O decizie ar putea fi luată în următoarele zile, iar deocamdată nu se cunosc mai multe detalii și nici măcar cum va fi aplicată noua taxă.
Unele ziare citează surse potrivit cărora taxa ar afecta livrările efectuate cu vehicule „neecologice” și ar avea praguri de cifră de afaceri care ar limita aplicarea sa la companiile mari, excluzând companiile mici și mijlocii de comerț electronic.
Alte zvonuri se referă la excluderea produselor alimentare sau a alimentelor de larg consum și vorbesc despre o rată destul de ridicată, între 10-20%. Dar cine o va plăti? Lanțul de aprovizionare în comerțul electronic include mai mulți operatori: vânzătorul, platforma (market-place-ul) și lanțul logistic (care poate include diferite niveluri de contractare în domeniul transporturilor – fulfiller-ul, logisticianul, curierul). Cu siguranță, suma ar fi apoi transferată către cumpărătorul final, deoarece marjele logistice din acest sector sunt foarte mici.
Un aspect critic al măsurii este tocmai faptul că aceasta ar afecta livrările cu vehicule “neecologice”. În mod paradoxal, tocmai companiile multinaționale de comerț și logistică sunt cele care dețin vehicule electrice în număr mai mare, în timp ce întreprinderile mici și mijlocii și subcontractorii primelor au încă puține astfel de autovehicule. Astfel, cei care ar putea plăti taxa sunt chiar firmele mici și mijlocii, nu firmele mari, precum Amazon, care folosește deja 3.000 de furgonete electrice, număr care va ajunge la 10.000 în 3 ani).
Chiar înainte ca măsura să fie elaborată, Consorțiul Netcomm o criticase deja. Pe 19 noiembrie, președintele acesteia, Roberto Liscia, a declarat că taxa „nu ia în considerare impactul economic și de mediu real al acestui sector asupra întregii economii a țării”, adăugând că „a frâna un sector strategic precum cel digital, care suferă deja o încetinire din cauza inflației și a creșterii costurilor tehnologice și de gestionare a întregii rețele, ar însemna să submineze competitivitatea Italiei pe plan internațional”.
Potrivit lui Liscia, taxa ar afecta în special întreprinderile mici și mijlocii „care au găsit în digital, în ultimii ani, o resursă strategică pentru dezvoltarea exporturilor lor, ajungând la consumatorii din întreaga lume datorită comerțului electronic”. Cercetările comandate de Netcomm arată că comerțul electronic generează venituri de aproximativ 58,6 miliarde de euro și reprezintă 19,2% din creșterea cifrei de afaceri a tuturor întreprinderilor italiene.
În ceea ce privește impactul asupra mediului, comerțul electronic reduce de 4 până la 9 ori traficul generat de cumpărăturile în magazine, iar livrările către clienți reprezintă 0,5% din traficul total în zonele urbane. În plus, potrivit unui raport al firmei de consultanță Oliver Wyman, comerțul electronic generează de 1,5 până la de 2,9 ori mai puține emisii de gaze cu efect de seră. Este vorba despre o rețea care, numai în 2019, a numărat 678.000 de companii și peste 290.000 de lucrători. În plus, într-o lume din ce în ce mai multicanal, magazinele tradiționale utilizează ele însele servicii de livrare la domiciliu, iar efectele unei impozitări suplimentare ar avea, de asemenea, consecințe negative asupra costurilor activității lor, precum și asupra prețurilor pentru consumatori.
