Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Impozitarea diurnei – Sezonul 2 sau se poate reincalzi o ciorba juridica fara combustibil normativ nou?

Din cauza lacunelor si a neclaritatilor endemice de care a suferit inca de la adoptare, Legea 344 din 19 iulie 2006 (care anunta in premiera transpunerea intr-o maniera originala a prevederilor Directivei 96/71/CE privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii) a creat un haos atat la nivelul organelor de control fiscal cat si in ceea ce priveste interpretarea instantelor investite cu solutionarea diferendelor astfel create. Cei mai sifonati din aceste conflicte au iesit contribuabilii controlati, multi dintre ei ramanand cu sechele foarte serioase in propriile afaceri in urma tratamentelor fiscale aplicate de ANAF. 
Cei mai virulenti contestatari ai campaniilor de control desfasurate in perioada 2014-2015 au fost patronatele din transporturi, deoarece companiile de transport international de marfuri au fost cele mai vizate de verificarile privind impozitarea diurnei. Organele fiscale au urmarit recalificarea in retributii de natura salariala a tuturor sumelor acordate soferilor cu titlu de indemnizatie de delegare externa. Guvernul in functie din acea perioada, constientizand intr-un final caracterul dirimant al valului seismic fiscal ce urma sa rupa ramura industriala de transport de pe trunchiul subred al economiei autohtone, a adoptat in data de 30 iunie 2015 Ordonanta de Urgenta nr. 28/2015 prin care a modificat Legea 344/2006 , introducand prin art. 71 prevederi care au transat intr-un mod categoric dilema diurnei, statuand faptul ca soferii care sunt angrenati in operatiuni de transport international pe teritoriul statelor Uniunii Europene beneficiaza de prevederile art. 43 Codul Muncii (delegarea) si concomitent de drepturile prevazute la art. 44 alin. (2), adica beneficiaza de diurna. Aceasta solutionare normativa a divergentei in cauza a calmat industria, rasuflul cu adevarat usurat realizandu-se cu douazeci de zile mai tarziu, cand s-a adoptat Legea 209 din 20.07.2015 privind anularea unor obligatii fiscale (cunoscuta si ca legea amnistiei fiscale). Prin aceste doua momente de referinta si prin adoptarea la data de 17 martie 2017 a Legii 16/2017 (in care la art. 9 regasim mai sus amintitul art. 71 din OUG 28/2015 integrat in totalitate) , toata suflarea breslei transportatorilor a considerat tema impozitarii diurnei un subiect inchis , prin normele adoptate (coroborate cu cele existente) stabilinduse faptul ca soferii angrenati in operatiuni de transport international pe teritoriul statelor membre au dreptul la indemnizatie de delegare , suma care pana la de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru angajatii autoritatilor si institutiilor publice : nu se supune impunerii si nu intra in baza de calcul a contributiilor sociale. 
De o perioada incoace , linistea asternuta de sigiliul normativ a inceput sa dispara si din tenebrele lacune ale fiscului autohton au inceput sa isi ridice bratele administratiile judetene , incercand sa insface prin sondaj , in rapoarte de inspectie de zeci de pagini destinul greu incercat al unor operatori de transport international , stabilind obligatii de zeci de miliarde de lei ( milioane de euro) cu titlu de impozit si contributii sociale calculate retroactiv avand ca baza sumele diurnelor externe acordate de operatori soferilor angrenati in operatiuni de transport international. Intr-o asemenea situatie s-a regasit recent si un mic transportator de langa cetatea Devei caruia prin intermediul unui raport de inspectie fiscala i s-a adus la cunostinta ca are de onorat obligatii ce rezulta din impozitarea retroactiva a diurnelor externe acordate si din contravaloarea contributiilor sociale aferente , in suma totala de 6,5 milioane lei (1,3 milioane euro). Unda de soc provocata de aceasta concluzie fiscala este in plina desfasurare in sanul breslei si va trebui sa aiba menirea de a destepta si de a insufleti asociatiile profesionale ale industriei la noi demersuri, deoarece daca nu se readuce la lumina si nu reincep dezbaterile pe temeinicia si legalitatea acestui subiect, cu trecerea timpului se poate recrea o practica judiciara post-amnistie, care sa legitimizeze si sa generalizeze inspectiile de acest gen la nivelul intregii industrii si iarasi va trebui sa ajungem sa ne punem intrebari de natura existentiala referitoare la viitorul industriei de transport din Romania. (Autor: Av.Szántó Árpád -avocat specializat in dreptul transporturilor internationale).

Articole similare

Ad