… așa cum informează Bundesbank. Potrivit Financial Times, citat de Ti Insight, ele au ajuns la 4,8 miliarde de euro, în timp ce valoarea totală a investițiilor germane în China din 2024 depășește cele 6,5 miliarde de euro investite în întregul an anterior – în ciuda eforturilor guvernului german de a reduce dependența de China.
O mare parte din investiții a fost făcută de producătorii germani de vehicule care, în loc să repatrieze profiturile, au decis să extindă capacitățile din China, unul dintre obiectivele lor fiind, ironic, așa cum subliniază Ti Insight, acela de a crește reziliența lanțului de aprovizionare prin politici de localizare în China, reducând expunerea la lanțurile globale de aprovizionare ce tranzitează Canalul Suez.
Mulți politicieni europeni se tem că această politică va lăsa economia germană vulnerabilă la orice conflict viitor între China și Taiwan, nu numai în ceea ce privește impactul asupra perspectivelor producătorilor germani, ci și prin întreruperea importului de materii prime, baterii și alte produse critice. Mai ales că aproape una din două întreprinderi din sectorul de producție se aprovizionează direct sau indirect cu bunuri intermediare critice din China.
Și producătorul de chimicale BASF, nu numai cei auto, investește 10 miliarde de euro într-o fabrică din Zhanjiang, Guangdong, care va fi a treia cea mai mare locație Verbund din lume, după Ludwigshaven și Anvers.
Analiștii Ti subliniază că trebuie luat în considerare impactul asupra exporturilor germane, câtă vreme abordarea „în China, pentru China“ va reduce cererea de bunuri germane, cum ar fi componentele intermediare, care în viitor vor fi produse local.
Problema cu care se confruntă Germania este că nivelul de integrare a celor două economii este deja atât de mare, încât orice reducere a riscurilor, ca să nu mai vorbim de decuplare, este aproape imposibil de luat în considerare. Termenul „decuplare“, de altfel, a și fost interzis în vocabularul diplomatic, de teamă că ar supăra autoritățile chineze, deja iritate de criticile Europei față de tratamentul aplicat comunității uigure din provincia Xinjiang. Iar un studiu realizat de Institutul Kiel a estimat că decuplarea ar costa economia germană cel puțin 131 de miliarde de euro, sau chiar mai mult dacă guvernul chinez ar riposta.
Cu alte cuvinte, în timp ce politicienii germani și europeni în general sunt conștienți de amenințarea geopolitică sistemică la adresa lanțurilor de aprovizionare și a economiilor, se pare că nu sunt capabili sau dispuși să facă prea multe. Corporațiile germane sunt hotărâte să-și continue planurile de investiții datorită profiturilor care pot fi obținute pe o piață atât de mare și în creștere, cum este cea din China, și care nu se compară cu cele din Europa sau din orice altă parte a lumii. De aceea companiile cred că și-ar face singure rău dacă ar boicota piața chineză, lăsând-o deschisă concurenților locali. Asta deși istoria recentă ne amintește ce înseamnă dependența excesivă de un adversar geopolitic: invazia Rusiei în Ucraina și creșterea ulterioară a prețului gazelor naturale au costat economia germană aproximativ 100 de miliarde de euro, potrivit Institutului German de Cercetare Economică (DIW). Economia germană, așa cum știm deja, a fost mai afectată decât alte economii de criza din ultimii doi ani deoarece a fost mai dependentă de energia rusească, are o proporție mare din industrie care este mare consumatoare de energie și este extrem de dependentă de exporturi și de lanțurile globale de aprovizionare. Iar aceste observații se aplică la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, relației Germaniei cu China. În plus, partenerii europeni ai Germaniei sunt și ei îngrijorați, având în vedere importanța industriei acestei țări pentru economia UE în ansamblu.
Sursă foto: BASF
